Trei săptămâni am stat acasă. 21 de zile. Ba chiar 22, că s-a nimerit și Sf. Maria luni. Și 22 de zile au trecut așa repede, că nici nu știu ce am făcut, dacă mă întrebați exact. Am ajuns la a doua parte a poveștii mele din concediu, credeam că aici voi încheia, dar după ce am selectat toate pozele pe care voiam să vi le arăt… cred că se impune și a treia parte. Încerc să compilez totul, dar e cam greu. În a treia parte vă arăt minim ce am cumpărat de pe drum și ce am păpat bun și poate ceva din Sighișoara, care mi-a rămas la suflet. Aici încerc să mă mai restrâng.
După Sighet, următoarea oprire a fost Săpânța. E cunoscută pentru Cimitirul Vesel, e adevărat, dar aici e și o mânăstire destul de faină, cea mai înaltă din lemn din Europa, de fapt! E destul de frumușică, se urcă doar 2 nivele, de acolo nu mai merge. Intrarea se face printr-o poartă tipic maramureșeană, sculptată în lemn.
Că tot vă spuneam de Cimitirul Vesel, iată-l! Vesel și nu prea, dacă stai să citești toate poveștile scrise pe cruci, te cam ia părerea de rău și te cam zgudui. Sunt înmormântați și copii, și tineri, și bătrâni, deopotrivă. E frumos, dar n-ai răbdare să citești toate cele peste 800 de cruci.
Mi-a plăcut mult Muzeul Maramureșului în aer liber. Case din diverse zone, păstrate foarte bine, unele cu piese de mobilier, cu război, am văzut vreo două chiar cu masa întinsă, aranjată ca și cum ar veni musafiri. Tare simpatic mi s-a părut! O oază de liniște. Și mult lemn!
De la Sighet am plecat spre est, spre Borșa. Pentru că nu mai erau locuri la Mocăniță la Vișeul de Sus, planul era să ajungem la Borșa, să stăm o noapte, apoi să coborâm la Sovata. Nu întotdeauna socotelile se potrivesc, așa că în ziua aia (joi) ne-a tras o ploaie… Am ajuns la mânăstirea Bârsana, am luat la rând cam tot până la Borșa, am ajuns și la Ieud, unde în sfârșit am găsit imaginile pictate cu Iadul (cât le-am căutat!!)
Tot în drum spre Borșa am găsit un monument la Moisei, ridicat în memoria a 29 de patrioți uciși de hortiști. Acum, că mi-am adus aminte de el, o să caut și istoria exactă.
Când am ajuns la Borșa ploua torențial și nu prea aveam ce face. Era și destul de devreme și nu voiam să stăm în pensiune. Cascada Cailor n-o puteam vizita, cu telescaunul nu puteam merge… așa că am plecat! Dacă ai mașină, nu te doare la bască! Faci fix ce vrei. Așa că am plecat la Bistrița. Un oraș mult prea liniștit, după părerea mea. Pustiu, fără lume, fără magazine, fără nimic. Noroc că am găsit un biliard și un magazin Billa. A doua zi am coborât la Praid. Acolo am vizita prima dată expoziția de fluturi tropicali. Îmi pare așa bine că am ajuns acolo, întrucât a fost și la Galați, la Grădina Botanică, dar când am fost eu, nu mai erau fluturi, era temporar închis. Așa că mi-am făcut o dambla veche!
Dacă în concediu, mașina ne-a purtat până aici, am intrat și la salina din Praid. Un loc imens, în care ai ce face! Ba sport, ba mergi la cinema, la planetariu, ba la locul de joacă, ba joci ping-pong, servești o cafea, un ceai… e frumos! Și noi am nimerit mai cald în salină decât afară. Nu am rezistat însă prea mult, aici oamenii vin să stea minim 4 ore, noi după 2 eram afară.
Sovata este o stațiune recent modernizată, din ce am înțeles, și chiar mi-a plăcut aici. Am ajuns tot pe ploaie, am ieșit să mâncăm, apoi am revenit în cameră, am făcut un duș fierbinte, fiindcă era foarte frig, apoi am așteptat vreo 2 ore și, din fericire, s-a înseninat. Am ieșit în stațiune, am văzut lacul Ursu și celelalte lacuri sărate, unele biserici/pensiuni au o arhitectură superbă, iar din loc în loc, lângă lacuri, mai vezi munți de sare. E chiar interesant! Ce mi-a displăcut total a fost faptul că peste tot se vorbea limba maghiară. Te simți străin în propria ta țară 🙁 Să nu mai spun că televizorul nu prindea TVR 1. Am avut un șoc. Eu voiam să urmăresc meciul de handbal al fetelor noastre, era oricum frig afară și ciuciu!
Ultimul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem cu Mocănița. N-o fi fost ea la fel ca cea de la Vișeu de Sus, dar a fost frumoasă și asta! Am făcut 14 km în 2 ore, dus-întors, pe traseul Sovata-Câmpu Cetății.
Unde mergem în concediu la anu?
Deja mă gândesc la o nouă plecare, nașa vrea să mergem în concediu în altă țară la anul. Eu zic să ajungem sănătoși până atunci 😀 Nu e vorba că nu vreau să merg, dar am renunțat de mult la făcut planuri în avans. Prioritatea e acum apartamentul. După, mai vedem! Un Crăciun în Maramureș aș vrea să văd, totuși. Cred că e de vis. Promit o ultimă postare cu suveniruri și mâncare bună! Zi frumoasă și concediu plăcut cui încă mai are!
In Maramures tot zicem ca ajungem si nu am reusit pana acum.
Articolul tau ma face sa imi doresc sa reusim anul acesta sa vizitam locurile acestea.
sper sa ajungeti cat mai curand! merita, e frumos!
Vai ce locuri frumoase ai vizitat , la Cimitirul vesel si noi vrem sa mergem .
sper sa-ti placa si tie!
Sunt convinsa ca te-ai simtit foarte bine in acest concediu. Avem o tara tare frumoasa!
sa stii! am zis ca plecam pe afara, dar am stat si ne-am gandit mai bine si nu ne pare rau deloc
si eu imi doresc mult sa ajung in zona asta. Cred ca o plimbare cu mocanita mi-ar placea foarte mult dar si racoarea pesterii. Cimitirul ala vesel nu cred ca m-as duce sa il vad. Nu prea cred ca e vesel ceva de genul asta,
in salina e grozav cand afara e canicula. la noi a fost mai cald ca afara, deci tot a fost ok. cimitirul e dragut, dar daca citesti prea mult, incepe sa te deprime :))
Superbe locuri. Mă bucur că ai avut o vacanță minunata
chiar a fost de vis! mai vreau 😀
As vrea si eu in Maramures. Nu cred ca ajung pre curand. Departe din Constanta
niciodata sa nu spui niciodata, stii cum e cantecul! 😀 e la 200km de br. deci… ai cum!
tare mult imi doresc si eu sa ajung in Maramures, sa ma plimb cu mocanita..cred ca e ceva splendid ce nu se poate descrie in cuvinte…
e foarte frumos. m-as intoarce acolo oricand!
AI vazut locuri frumoase in concediu, dar poza cu fluturele ala e dementiala! 🙂
fluturasii mi-au placut la nebunie! pacat ca n-am reusit sa ating niciunul, era si destul de frig, simteau si ei asta, si nu prea erau in apele lor
Te invidiez pentru vizita in Maramures si pentru drumul cu Mocanita. 🙂 Sper sa ajung si eu in zona aia intr-o zi.
sper sa ajungi, e tare frumos si chiar merita!
Prin Maramureș încă n-am ajuns, dar e în plan. Faine pozele! Și faină rău nuanța de roz din păr!
multumesc mult! ma bucur c-am facut furori 😀
n-am mai fost din tabara de-a 5-a in Maramures chiar vreau sa ajung si cu picii mei curand
o sa fie incantati. daca va cazati intr-un sat, la o pensiune faina… mergeti si cu caruta, au si spectacole…e frumos!
Astea urmeaza sa le vad si eu! Anul trecut am trecut prin Sovata, dar n-am prins deschisa rezervatia de fluturi.
sigur o sa-ti placa, sunt asa frumosi! poate prinzi si mai cald decat mine
Cu banii pe care i-ai da pentru a face Revelionul in Maramures, mergi lejer intr-o vacanta in alta tara. La noi nu stiu cum sa te mai jupoaie de bani, cu mancaruri pe care ti le faci tu acasa si traditii care iarasi nu-s cine stie ce…sau cel putin pe mine nu ma incanta. Dupa ce-o sa iesi din Ro si-o sa vezi tari civilizate in adevaratul sens al cuvantului, iti zic eu ca n-o sa te mai gandesti la Revelion in Maramuresc/Bucovina/Transilvania etc, ci o sa vrei sa strangi bani pentru a evada din nou in alte locuri minunate din tari civilizate si mai ales, curate. 🙂
am iesit din ro, am fost in germania, am vazut si o mica particica din cehia si ungaria. de acord, acolo e curat. si frumos, nimic de zis. dar eu tot tanjesc dupa un Craciun in Maramu. dup-aia, in topul dorintelor, vine clar praga! 😀 sunt fascinata de ea
Really? Pe mine nu ma atrage absolut deloc nimic legat de traditii, obiceiuri, etc. Daca m-as muta din Romania intr-o alta tara, sper sa mi se indeplineasca la un moment dat dorinta, sigur n-as plange dupa nimic de aici. 😀
sa stii ca exact asta vorbeam cu sotul aseara… ce naiba ne tine pe noi aici, ca nici casa nu putem sa ne luam, munca merge asa cum merge… adica nah… si eu as opta la momentul actual pentru plecatul din tara. imi plac traditiile si obiceiurile, dar n-ar fi un motiv sa ma tina aici