Neața bună, oameni dragi! Știu că încep să fiu din ce în ce mai puțin activă, dar vă rog să nu vă supărați pe mine, pentru că primele zile la job sunt un pic mai complicate. Știți cum e, acomodarea și toate cele. Promit să îmi revin foarte repede și să mă acomodez, așa încât să mă revanșez cu lipsurile. Azi vreau să vă spun câteva cuvinte despre penultima carte a Cristinei Nemerovschi, o autoare pe care o apreciez foarte mult. Recent a lansat și ultima carte, Răvratiții, pe care nu voi mai aștepta așa mult până să o cumpăr. Dar azi vorbim despre Dresoarea, o carte ușor diferită față de ce a scris ea până acum.

Lidia este o tânără dresoare la circ, venită din Ucraina. Un sătuc sărac, o soră pe care o iubea ca ochii din cap, un tată abuziv și o mamă nepăsătoare, cam la asta se rezumă copilăria ei. Acum este fericită, dar vrea să-și găsească sora de mult pierdută, pe Oksana. E singurul lucru pe care îl regretă, că nu a reușit să păstreze legătura cu ea. Circul este viața ei, aici cunoaște oameni diferiți și își riscă viața zi de zi. Cum asta? Dresând un leu și un tigru, două animale sălbatice. Mai ales că dresoarea care a fost cu ceva timp în urmă a avut un final tragic.

“Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?”

Întrebarea asta devine laitmotivul cărții și chiar te face și pe tine să-ți pui ceva întrebări. Ce s-ar fi putut întâmpla în viața Ludmilei? Ce a marcat-o într-atât încât să uite un an întreg? Ce secrete ascunde ea? Pentru că e clar că viața ei nu e și nici nu a fost vreodată roz.

Dresoarea este o carte complet diferită de Ani cu alcool și sex, de Nymphette_dark99 sau Rockstar. Nu mai are acel limbaj vulgar, nici acea deschidere. Parcă e o filă de jurnal, o bucățică din inimă Ludmilei. E un roman care mi-a plăcut o idee mai puțin față de celelalte, dar nu pentru că e mai slab. Asta s-a întâmplat pentru că am citit celelalte romane și mă învățasem cu acel stil, iar acum am avut parte de o întoarcere la 180 de grade. Dresoarea e diferită complet! Abia aștept să citesc și Răzvrătiții, deja sunt extrem de curioasă!

V-am mai spus, Cristina rămâne una din autoarele mele preferate all time! Și nu-s multe! Iar faptul că la noi încă se scrie bine și sunt perspective și mai bune, nu poate decât să mă bucure! Dresoarea nu e o carte rea deloc, diferit nu înseamnă rău. E un pic altfel poate față de cum m-am așteptat. Dar nu m-a dezamăgit deloc pentru că finalul mi-a deslușit multe mistere. Și parcă m-a mai înmuiat. Voi ați citit vreo carte de-a Cristinei? Cum vi s-a părut stilul ei?

6 Replies to “Cartea săptămânii – Dresoarea

  1. e ciudat cand te obisnuiesti cu un stil la un scriitor si se schimba ceva, dar nu e neaparat de rau. Din contra, ar trebuie sa apreciem ca se reinventeaza, nu?

  2. Dacă e cu dresaj de animale sălbatice pentru circ pe mine m-ar pierde din start, n-aș putea să mai am interes față de restul subiectului… Sunt împotriva ținutului în captivitate al animalelor sălbatice și consider că una dintre cele mai bune decizii UE a fost să interzică folosirea acestora în circ.

    1. dresaj de animale salbatice, dar finalul e fericit, sa zic asa, se pune in aplicare interdictia cu privire la utilizarea lor la circ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *