Am citit seria comisarului Montalbano fix pe dos – de la sfârșit spre început. Norocul meu a fost că nu a fost ca o poveste pe mai multe volume, ci fiecare parte a avut acțiunea sa. Doar anumite elemente au fost deslușite abia de la început, dar nu prea multe. Așa că azi am pentru voi volumul 1 – Forma apei. O metaforă, bineînțeles, dacă la asta vă gândeați. Dar autorul Andrea Camilleri reușește să ilustreze asta foarte concis.

Așa cum m-am obișnuit deja, frumoasa Sicilie, plină de mafioți și personaje dubioase, ne mai oferă o moarte suspectă – cea a inginerului Luparello. Acesta este descoperit într-o zonă rău famată, cunoscută pentru puzderia de prostituate. Problema este că lucrurile nu prea bat, întrucât acesta era un om destul de influent, cu o familie prezentabilă, iar toate aventurile și le consuma într-o locuință privată, fără a fi expus. Așa că… cine și de ce l-a ucis? Toate bănuielile se îndreaptă spre mediul politic, unde sunt cei mai mari șacali.

Dar, bineînțeles, apare comisarul Montalbano, care rezolvă problema în doi timpi și trei mișcări (vorba vine, se cam chinuie un pic). Livia apare fugitiv în prima parte a seriei, nu este o prezență concretă, în volumele următoare, după cum ați văzut, va fi mai implicată. Dar comisarul face toți banii, încă de la început! Aceeași atitudine acidă, aceeași perspicacitate. Îi vin idei nebunești, dar se încăpățânează să le demonstreze și reușește, după multe eforturi. Forma apei este schimbătoare, se pliază după vasul în care este pusă, așa și moartea inginerului. Mobilul se schimbă în funcție de informațiile care apar, dar esența e aceeași. Deși la început se pare că este sinucidere, pe parcurs, lucrurile se definitivează.

Comisarul Montalbano nu-și dezvăluie chiar din prima preferințele culinare, Obișnuită să văd tot felul de mâncăruri, am constat că aici stă cam slăbuț la acest capitol. Dar stilul său e inconfundabil. E imposibil să nu zâmbești măcar.

Forma apei o găsiți la editura Nemira, eu mai am volumul 2, și am cam terminat. Îmi pare chiar rău, pentru că Montalbano e de belea, ca să zic așa! Veți fi fascinați de el, cu siguranță, dincolo de substratul polițist.

4 Replies to “Cartea săptămânii – Forma apei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *