Neața bună, oameni dragi! Toamnă în toată regula în toată țara? La noi clar e o vreme de noiembrie, mohorâtă, cu niciun fel de chef nici măcar pentru o rază de soare. Totuși, dimineața a început fain, cu două colete, așa că pot spune că am un feeling că săptămâna nu va fi dezastruoasă, până la urmă. În weekend am avut activitate intensă, am citit trei (3!) cărți, așa că am petrecut bine timpul. Între timp, am reușit să termin și cartea despre care vreau să vă scriu azi, și anume Post-mortem. Karin Slaughtern nu îmi era o autoare cunoscută, deși văd că are deja un best-seller la activ, Obsesia, dar îmi pare bine că am ales această carte de la Târgul cărții. Uite-așa descoperi autori faini, când decizi să ieși din zona ta de confort. Sara și Jeffrey sunt doi foști soți care încearcă să-și mai dea o șansă. Ei ocupă funcții importante în orașelul în care locuiesc – medic și șeful poliției. Într-o seară, o fată, Jenny, amenință cu arma un tip. Jeffrey este nevoit s-o împuște, iar Sara face o descoperire macabră în toaletă – un bebeluș ciopârțit.

Aceste evenimente ciudate duc la o anchetă serioasă în cadrul poliției. Și lucrurile care ies la iveală nu sunt din cele mai plăcute. Cum ar fi să afli că mai mulți copii au trecut prin lucuri prin care nu ar fi trebuit? Cum ar fi să afli că părinții care trebuiau să aibă grijă de ei le-au făcut, de fapt, lucruri inimaginabile? Cartea asta este de o cruzime rar întâlnită. Pe de altă parte s-ar putea să releve lucruri care chiar se întâmplă și în viața de zi cu zi.

Sara și Jeffrey sunt două personaje destul de bine alese, deși relația dintre ei mi-e un pic neclară. Nu înțeleg de ce ai divorța de cineva ca mai apoi să îți mai dai o șansă. Oricum nu e foarte relevant pentru acțiunea cărții, întrucât cei doi fac o chipă bună, iar povestea lor ocupă mult prea puțin spațiu pentru a perturba desfășurarea evenimentelor.

Aș vrea să știu ce credeți voi că s-a întâmplat cu copiii din această comunitate… Ce vi se pare că au oamenii de ascuns din ea și ce ar fi putut să o facă pe Jenny să amenințe pe cineva cu o armă? Oare de ce totul se dezleagă Post-mortem și nu reușim să facem nimic la timp?

3 Replies to “Cartea săptămânii – Post-mortem

  1. Dupa titlu, ar fi zis ca e o carte pentru mine. Dupa ce mi-ai zis ca e vorba de copii care au avut de tras chestii grele din pricina unor adulti inumani, m-am sucit. Nu cred ca suport cruzimea aplicata copiilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *