Când am auzit că va apărea al patrulea volum al seriei Millenium, am sărit în sus de bucurie. Chiar dacă nu l-a continuat Stieg Larsson (care e un mare autor, stilul său e inconfundabil), am apreciat că David Lagercrantz a încercat să facă acest lucru. Ulterior am aflat că tot el a colaborat și cu Zlatan Ibrahimovich la biografia sa (e următoarea carte pe listă!) ”Prizonieră în pânza de păianjen” nu are legătură cu cărțile anterioare, dar vi le recomand și pe acelea din tot sufletul. Sunt câteva referiri la personaje din afaceri vechi, dar pentru a înțelege perfect relația dintre Lisbeth Salander și Mikael Bloomkvist,  părerea mea e să puneți mâna pe toate cărțile din seria lui Stieg Larsson.

IMG_20160704_105926

Mikael traversează o perioadă grea cu ziarul Millenium, investitorii lipsesc, noii acționari vor să scape de el și să transforme cotidianul de investigații într-o fițuică de scandal, cam asta e tot ce-l preocupă pe cunoscutul jurnalist în acest moment. De aceea, când se vede prins în mijlocul asasinatului unui cunoscut om de știință, care a reușit să creeze inteligența artificială, ajută cu tot ce poate, luând notițe și pentru un subiect de senzație.

Frans Balder reușește să dezvolte inteligența artificială până la un nivel nemaivăzut, dar mult prea multe persoane sunt pe urmele sale. El locuiește cu fiul său, August, care este autist, dar care are o predispoziție pentru desen și șiruri matematice. El este singurul martor la asasinatul tatălui său, dar nu poate vorbi, așa că începe să deseneze, ceea ce-i pune pe atacatori pe urmele sale. Lisbeth intervine și duce băiatul într-un loc sigur. Pe fir intră și CIA-ul și vor fi dezvăluite foarte multe nereguli ținute sub cheie.

Nu pot spune că este o carte ușoară, dar dacă e citită cu atenție, se întrevede o idee. Stilul lui Lagercrantz este un pic mai greoi decât al lui Larsson, nu e la fel de cursiv și de ușor de citit, au fost unele momente în care am fost tentată să las cartea, dar curiozitatea a fost prea mare. Și nu mi-a părut rău la final decât că s-a terminat așa repede. Se vede diferența între cei doi, Lagercrantz mai are de lucrat, dar începutul este foarte promițător, sper să și continue. Una peste alta, abia aștept să citesc și biografia.

Lisbeth a rămas aceeași tipă rebelă, care poate inițial te sperie, dar nu ai cum să nu fi fascinat de ea. Pe mine m-a marcat acest personaj, în aparență atât de firav, iar în esență tare ca piatra. Mikael se vede că începe să-și piardă din antrenament. Fără Lisbeth ar fi mâncat, scuzați exprimarea! El e prezent mai mult decât ea, dar cu mai puține rezultate. Comunicarea între ei se face strict prin canale codate, fără contact direct. Apare o melancolie și o nostalgie a vremurilor de demult. Deși Bloomkvist o are pe Erika, are încă sentimente pentru micuța hackeriță.

Poate nu e o carte genială, dar este, cu siguranță, o carte foarte bună. E continuarea pe care o așteptam! Și care sper să nu se oprească aici. Cartea o găsiți în secțiunea de literatură universală a celei mai importante librării online și o recomand fanilor genului, dar nu numai! Voi ce mai citiți în ultima vreme?

2 Replies to “Cartea săptămânii – Prizonieră în pânza de păianjen (Millenium 4) – David Lagercrantz

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *