Cartea săptămânii -Salonul VIP

Noroc cu zilele libere, că altfel n-aș mai reuși să termin o carte nici până la sfârșitul anului! Sper ca și în 2017 să îmi îndeplinesc obiectivul pe Goodreads, deși merg greu. Am început în forță, dar am lăsat-o mai moale, întrucât programul mai încărcat nu m-a mai lăsat să o lălăi cum aș fi vrut eu. Totuși, am terminat cartea de 600 de pagini care stătea pe noptieră de mai bine de o săptămână, deci me so proud! N-am rezistat tentației de a nu pune mâna pe ultima apariție de autor nordic de la noi, și anume Salonul VIP a lui Jens Lapidus.

Un tip cu un mare succes financiar este bătut și umilit, lăsat pe gheața subțire a unui lac, apoi dispare fără nicio urmă. Emelie este o tânără avocată, dornică de afirmare, care este cooptată de șeful ei în acest caz. Deși nu are nicio treabă cu poliția sau cu joaca de-a detectivii, ea face echipă cu un deținut abia eliberat, Najdan, cunoscut și sub numele Teddy. Bineînșeles că stilurile lor nu prea se întrepătrund, echipa nu pare a fi sudată destul la început, dar pe parcurs, învață să colaboreze și au rezultate.

Povestea pare a fi destul de întortocheată și amplă. Tipic autorilor nordici, ei nu reușesc să facă romane de 200 pagini și pentru asta chiar sunt foarte recunoscătoare! Deci în 600 de pagini… aveți ce citi! Cartea vă ține în suspans și când aveți impresia că ați găsit cheia… nu e de fapt așa. Personajele au un stil total opus, și de exprimare, și de rațiune, și de acțiune. Adică Emelie e o tipă care vrea să facă treabă, dar nu știe exact cum, ca să n-o dea în bară, iar Teddy nu vrea să se întoarcă la vechile obiceiuri, dar e nevoit să apeleze la cunoștințe vechi.

Jens Lapidus e comparat cu Stieg Larsson, se zice chiar că l-ar depăși, dar tind să nu fiu de acord. Cartea asta nu se ridică la nivelul trilogiei Millenium. Adică aceea… a fost o capodoperă a genului polițist!