Cartea săptămânii – Sirena (Camilla Lackberg)

După destul de mult timp am revenit la vechea iubire: autorii nordici. Am terminat ”Sirena” Camillei Lackberg în două zile. Am devorat cele 530 de pagini cu o nerăbdare greu de imaginat. Și-mi promit să nu mai las niciodată să treacă atât de mult între plăcerea mea supremă. Dacă pe parcursul cărții am avut o vagă senzație că povestea pare cunoscută, că este cam același cadru, aceeași idee, finalul m-a făcut să-mi schimb opinia. Este un roman trist, am avut multe momente în care mi-a părut rău că povestea este așa cum este.

”Sirena” este de fapt numele primului roman al lui Christian Thydell, un locuitor din Fjällbacka, prieten cu Erica. El își dezvăluie, de fapt, povestea vieții, însă nimeni nu realizează acest lucru, ci pune creația pe seama imaginației. Atunci când Magnus, un prieten de-al său, este găsit mort, ancheta declanșată ia o mare amploare.

Christian mărturisește că primește scrisori de amenințare de un an și jumătate, iar prietenii săi, Kenneth și Erik pățesc la fel de la o vreme încoace, însă nimeni nu știe despre cine poate fi vorba. Christian a avut o copilărie grea, mama sa murind când el era mic, așa că a ajuns la o familie care se presupunea că nu poate avea copii. Însă femeia a rămas însărcinată și el a pierdut toată atenția. Însă, copil fiind, era gelos pe fetița nou-născută, așa că a încercat să o înece, dar asta duce la leziuni cerebrale ale bebelușului, ceea ce o lipsește de o viață normală.

Ancheta poliției nu duce nicăieri, așa că Erica face propriile cercetări, fapt care-l enervează pe Patrik, soțul ei, mai ales pentru că ea este însărcinată cu gemeni. Iar atunci când Christian este găsit spânzurat, parcă ațele se încurcă și mai rău.

Camilla Lackberg are un stil fantastic de a te întoarce pe toate părțile, de a te face să crezi ceva, pentru ca apoi să-ți dai seama că e imposibil și că trebuie să găsești altceva. Cartea mi-a demonstrat încă o dată că țările nordice, peisajul întunecat, gerul care se lasă peste orașe, toate acestea, și nu numai, duc la creații extraordinare. Decorul e propice, nu ai cum să nu-ți imaginezi tot felul de lucruri care mai de care mai înfricoșătoare. O găsiți în această librărie online, iar eu deja mi-am făcut o listă luuuungă pentru 2016 în materie de cărți. Sper să țin pasul cu ea!