Neața bună tuturor! Am mai ajuns la mijlocul unei săptămâni, fuga fuga trece și luna septembrie. Adică, a trecut deja prima săptămână, ce o mai oprește? Gândindu-mă că vine iarna, mă bucur, oarecum. Dar și cu statul în casă… parcă mai scade niște puncte din adorația mea către acest anotimp. Sper ca măcar să fie cât de cât zăpadă și să nu fim iar ca-n deșert. Azi vorbim despre încă o carte din seria Philip Marlowe (cred că mai am 2-3), și anume Sora cea mică.

sora-cea-mica

Raymond Chandler pare că a fost neobosit în ceea ce privește crearea de aventuri pentru simpaticul detectiv. Adică, până acum cred că am minim 6 cărți din această serie, și tot îmi lipsesc câteva. Plus că au continuat-o și alții –  vezi Benjamin Black. Asta nu poate decât să mă bucure, pentru că dacă nu eram fan, nu mai cumpăram nicio carte. Dar așa, Philip Marlowe e un drăguț, n-ai cum să-i reziști aroganței și impertinenței sale.

De data asta, se trezește la ușă cu o tipă foarte sfioasă și foarte ștearsă, pe nume Orfamay Quest (ce nume!) Ea-li cere săi găsească fratele, pe Orrin, care se presupune că a dispărut. Familia din care provine tipa este foarte ciudată, și nici ea nu face excepție. Se ferește să meargă la poliție, iar toate lucrurile par că sunt prea îndrăznețe și nu ”se cuvin”. Sora cea mică pare a fi în posesia unor informații suplimentare pe care nu le dezvăluie, așa că Marlowe trebuie să se descurce pe cont propriu.

Bineînțeles că intră din nou în afaceri cu cadavre, găsește tot felul de personaje dubioase și se alege cu femei frumoase pe urmele sale. Are un farmec irezistibil. Întâmplarea face să existe și o soră mai mare, care se pare că a încălcat codul etic al familiei, fapt ce nu a scăpat nepedepsit. Așa că Marlowe trebuie să facă din nou anumite conexiuni pentru a înțelege de ce Orrin pare atât de departe, când indiciile duc atât de aproape.

Cartea este scrisă ”în dulcele stil clasic”, are toate elementele lui Chandler. Vorbim de o acțiune amplă, cu multe personaje și întâmplări întortocheate. Dar ca de fiecare dată, detectivul minune descurcă ițele.

Ați citit vreun roman al lui Raymond Chandler? Credeți că Sora cea mică ar fi o alegere bună?

4 Replies to “Cartea săptămânii – Sora cea mică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *