Cartea săptămânii – Spaime (Liviu Radu)

Povestea cu Spaime – le lui Liviu Radu a început săptămâna trecută, când am văzut că pe Cartepedia e transport gratuit. Oi avea eu vreo 10 cărți puse în stand-by, vreo două începute și tot așa… dar când vezi oferte de genul ăsta… parcă nu te poți abține. Și cum începi tu cu ”lasă, numai să văd ce e”, te pomenești că ai pus deja 1-2-3 cărți în coș. Cam așa am pățit și eu. Ulterior am mai primit câteva cărți, așa că iar am vreo trei începute 😀 Tipic, nu? Totuși, din comanda făcută, am reușit să citesc Spaime, o carte neaoșă, pe care îmi pare tare bine că am descoperit-o!

Cu cartea asta mi se pare că intrăm în zona suspansului și a literaturii horror destul de bine. Chiar dacă e posibil ca la prima vedere să nu pricepeți mare lucru, treburile devin clare pe parcurs. Da, e un picuț de SF în carte. Un picuț mai mult. Dar să fim serioși, că de-aia îi zice ficțiune.

Spaime, temeri – te pot ucide

Totul începe într-o zi de vineri, cu explozia într-un subsol de bloc. Explozie foarte suspectă, de altfel, pentru că conducta de gaze nu era funcțională. De atunci, în fiecare vineri, parcă răul iese la suprafață și mai face câte o victimă. Cartea este un almanah de nume. Sunt zeci de personaje și s-ar putea să vă deruteze puțin. Deși… mor rând pe rând. Și asta din cauza spaimelor, a temerilor pe care le au. Asta e ciudățenia – o dată ce te temi de ceva, chiar de lucrul acela vei muri.

Semnele sunt invizibile pentru muritorii de rând, doar că în unul din ei se reîncarnează un călugăr din alte vremuri, care știe ce și de ce se întâmplă, dar mai ales cum să combată răul. Apar animale fantastice, răsturnări de situație, scrieri antice… și în mijlocul lor, un adolescent care pare a fi cheia.

Mi s-a părut o carte foarte reușită, nu știu dacă toți cei care au citit-o au aceeași părere, dar eu mă bucur că am ales-o. Încep să fiu din ce în ce mai entuziasmată de autorii români! Avem cu ce! Voi ați citit Spaime sau alte titluri contemporane?