GabytzaRockPostarea de săptămâna asta a fost devansată cu o zi din cauza unor probleme foarte nasole pe care le-am avut la ochi. De miercuri încoace mă tot plâng de dureri, lăcrimare, medicul de familie mi-a pus un diagnostic de conjunctivită, oftalmologul de la urgențe (urgență pe naiba, e urgență când au ei program și chef!) a zis că este vorba despre o iritație cauzată de substanțe toxice. Habar n-am de unde am făcut treaba asta, pot spune doar că două zile n-am fost om și este groaznic să nu poți vedea! Cred că în momentul de față m-am convins (dacă mai era nevoie) că ochii sunt cel mai prețios dar pe care-l avem. Cel mai rău am suferit că n-am mai putut scrie pe blog și că n-am mai putut citi. Nu m-am mai atins de o carte de marți, și când văd romanul început la capul patului, îmi vine să înnebunesc. Mă întreb cât mă mai ține. Nu spun, e mai bine decât acum câteva zile, dar tot nu mă forțez. Mă bucur că n-am întârziat prea mult cu recenzia săptămânală. Cu ochelarii de soare la ochi și-n semi-beznă, sper să nu mănânc litere sau informații 😀
Cartea din această săptămână a fost oferită de această librărie online, cea mai dragă mie, de altfel. ”Tămăduitorul” se desfășoară pe fondul unor schimbări climatice catastrofale care se petrec în Helsinki, cu câteva zile înainte de Crăciun. Ploi interminabile, incendii, legi care nu mai snt respectate, existența omenirii este departe de ceea ce cunoaștem. Tapani Lehtinen nu își mai poate găsi soția, care nu a mai dat niciun semn de viață de ceva timp. Știe că nu poate apela la poliție, întrucât personalul este insuficient și mai au o grămadă de cazuri nerezolvate, așa că decide să pornească o investigație pe cont propriu. Ajunge la ziarul unde este angajată Johanna și află că era implicată în investigația privind criminal denumit Tămăduitorul. Acesta ucidea doar persoanele influente, pe care le considera responsabile pentru degradarea mediului și pentru catastrofele din jurul lor.
Tapani face săpături, ia legătura și cu un polițist care reșește să-l mai îndrume, și apelează la niște prieteni de familie. Ies la iveală secrete bine păstrate și un fost iubit de-al soției sale, din urmă cu cincisprezece ani, care era un activist în probleme de mediu. ADN-ul său a fost găsit la toate locurile crimelor, dar el figurează decedat încă din urmă cu cinci ani. Unde este rezolvarea, de fapt? Care este adevărul? Va găsi Tapani răspunsurile pe care le caută?
Romanul abordează o problemă mai rar întâlnită: mediul și schimbările climatice, pericolele care ne pândesc în cazul în care nu vom avea grijă de planeta noastră. Tapani este un soț loial, fidel, iubitor, care nu renunță la căutarea soției sale nici în cele mai groaznice și periculoase situații. Dragostea trece peste lovituri, peste obstacole psihice și fizice, peste nepăsarea autorităților.
Trebuie cât de curând să mai dau o comandă de cărți online, pentru că nu mai am decât două romane, și nu vreau să rămân fără! Sper doar să-mi revin cât mai repede cu ochii, pentru a putea recupera tot ce am ratat zilele astea! Vă invit să citiți și recenziile Anei Maria și a Dianei! Să ne citim cu bine!
Atunci cand mergi la camera de urgenta, tu, pe picioare, cu o problema in care viata ta nu este pe muchie de cutit, oamenii de acolo te vor baga in seama mai greu. Nu pentru ca nu au chef, ci pentru ca victimele a caror viata depinde de medicii de acolo, sunt prioritare. De ce nu se sta la coada? Pentru ca, ipotetic vorbind: care ar fi sansele ca o victima adusa salvata dintr-un accident rutier, cu hemoragie de splina si ficat (interne, foarte grave), fractura de bazin si de tibie, sa aibe vreo sansa la viata, daca lumea nu ar avea chef sa o trateze sau i-ar da numarul de ordine 50, la rand fiind abia 31.
Pentru fiecare urgenta lui este prioritara. Inteleg asta, pentru ca si la mine este la fel. Dar vazand efectiv cum decurg lucrurile, ma enerveaza ca oamenii nu inteleg si nici nu vor sa inteleaga.
Imi pare rau daca am fost bitchy, dar sunt prima data aici pe blog, am citit primul articol si m-a iritat afirmatia ta 😀 But keep going, recenzia mi-a placut! 🙂
Nu ai fost bitchy :)) Doar ca mi se pare anormal sa nu ai medic oftalmolog de garda 🙁 La urgenta…stiu ca e in functie de gravitate, sunt acele coduri pe culori, am mai ajuns o data pe acolo. Dar la felul in care erau tratati oamenii, si a doua zi dimineata, felul in care tipau…nu stiu. prioritatile sunt prioritati. dar parerea mea e ca trebuie sa fim oameni pana la capat. ce vezi in spital…te ia cu tremurat!
ma bucur ca ti-a placut recenzia! te mai astept! imi place sa am cu cine schimba opinii 😀
Promit ca voi scrie articole pe blogul meu cu impresii din garda. 🙂
abia astept. iubesc medicina. imi pare rau ca n-am reusit s-o fac. acum as da timpul inapoi si as alege-o fara sa ezit!