Cartea săptămânii – Vicky, nu Victoria (Cristina Nemerovschi)

Dau târcoale acestei cărți de când a apărut. Și în fiecare lună am luat altceva, alte cărți, ba autori nordici, ba romane polițiste pe bandă, dar nu mi s-a legat povestea lui Vicky de mână, deși abia așteptam s-o citesc. Nu știu de ce, nu mă întrebați. Oricum, pentru ”Rockstar”, următoarea carte a Cristinei Nemerovschi, sigur n-o să mai aștept atâta. Pentru cine nu-și mai aduce aminte de Vicky, îl invit să citească și recenzia Nymphette_dark99.

După cum v-ați dat seama, ”Vicky, nu Victoria” este continuarea cărții mai sus amintite. O regăsim pe aceeași Vicky de 13 ani, rebelă, fără inhibiții, fără reguli și rușine, fără obstacole în a-și trăi viața așa cum îi place. Problema cărții, de data asta, este lipsa lui Teddy. Acesta a dat foc școlii în timp ce Vicky era în tabără, iar ea se întoarce la București pentru a-l căuta. În același timp, rememorează întâmplări și trece prin tot felul de emoții: întâmplări legate de școală, de dragoste, de plecări în Vamă și de orice.

Vicky are în continuare 3 iubiți interziși: fratele ei, Teddy (între ei e o legătură dincolo de sânge, e un incest care ți se pare natural, nu te surprinde, întrucât cei doi parcă fac parte din același trup, deci nu se poate spune că e incest, ci o împletire firească), Dev, un tip dintr-o clasă mai mare, care la rândul său are o iubită oficială, pe Andreea, care are bani și-i poate da tot ce-și dorește, și pe Radu, noul prof de engleză, care se trezește într-o poveste cu totul nouă pentru el și se lasă antrenat în evenimente de care nu se știa capabil.

Vicky nu e o adolescentă obișnuită, de asta eram deja sigură din primul volum, dar acum se revoltă din ce în ce mai mult, șochează pe toată lumea cu atitudinea sa, dar dovedește și că e o prietenă genială (vezi compunerea lui Coco) și e capabilă de atât de multă iubire, încât nici nu știe cui să o dea mai întâi (vezi grija față de Radu, de Teddy). Vicky vrea să schimbe lumea, într-adevăr, dar atâta timp cât vede că nu poate, decide să-și trăiască viața așa cum ar face-o în acea lume perfectă.

Cine se știe pudic sau mai comunist, să lase cartea în pace, e pentru persoane cu mintea deschisă și cu un dram de speranță că-n România se face literatură contemporană de calitate și este acceptată și gândirea liberă. O găsiți la secțiunea Beletristică din librăria mea online  și v-o recomand din toată inima.

PS: Dacă vă întrebați ce caută numele meu la sfârșitul cărții, vă spun eu: da, Cristina a decis să introducă la finalul cărții câteva păreri ale unor persoane (bloggeri) despre Nymphette_dark99. Și printre ei, și eu. Nu vă zic ce față a făcut Mr. ieri când i-am arătat. L-am lăsat mască! Așa că, mulțumesc, Cristina!! Mulțumim că scrii, că ne creezi o altă lume, că nu ți-e frică să spui lucrurilor pe nume. Aștept Rockstar cu cel mai mare interes 😀