Cartea săptămânii – Cele patruzeci de legi ale iubirii

Ziua bună, oameni frumoși! Azi vreau să fac recenzia primei mele cărți a autoarei Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii. Când am fost în concediu am nimerit în Sibiu la Târgul de carte și n-am putut să mă abțin. Am plecat doar cu 3 cărți, deși le-aș fi vrut pe toate. Eram tare curioasă de această scriitoare și chiar mă tot uitam la cărțile ei, dar aceasta mi-a sărit în ochi în format fizic și am zis că trebuie să profit și de prețul bun și să o iau. Acum sunt convinsă că vreau tot ce e scris de ea.

Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă născută în Franța. Mi-a imaginat că romanele ei trebuie să fie cu și despre islamism, mă așteptam la o legătură cu religia și nu am fost dezamăgită. În Cele patruzeci de legi ale iubirii ea împletește două planuri – cel din zilele noastre, în care Ella, soție și mamă la 40 de ani încearcă să se descopere, și cel din urmă cu foarte mult timp, o perioadă străveche, în care au trăit Rumi și Shams.

Sunt atât de entuziasmată de această carte, că nici nu știu de unde să încep. Ella este o femeie în vârstă de 40 de ani, care se consideră fericită în căsnicia ei. Are 3 copii, tabieturile ei, și începe să scrie pentru o revistă pentru femei. Primește spre lecturare un roman, Dulce blasfemie, al unui autor nou, care inițial nu o atrage. Pe măsură ce citește romanul, începe să corespondeze cu autorul, Aziz, care pare a fi în permanentă mișcare, și se îndrăgostește de el. Începe să-și pună semne de întrebare referitoare la viața ei, la fericirea ei, iar când Aziz ajunge în orașul ei, nu se poate abține să nu-l întâlnească.

Pe celalalt plan găsim povestea dintre Rumi, un învățat, și Shams, un derviș care colindă toată lumea în căutarea tovarășului său predestinat. Între cei doi se leagă o prietenie mai presus de cuvinte, o prietenie care stârnește vorbele celor din jur, întrucât considerau că Shams nu este demn de atenția lui Rumi. Toată cartea se învârte în jurul acestor două personaje și a evoluției lor. Și ca totul să fie mai frumos, ni se dezvăluie și cele patruzeci de legi ale iubirii care guvernează islamul.

Romanul nu este nici de dragoste, nici istoric. Este o carte care te impresionează prin puterea prieteniei și clar prin transformarea Ellei. M-a ținut cu sufletul la gură până la final, curioasă fiind dacă își va risca viața liniștită și locul călduț pentru Aziz. Detaliile referitoare la societatea islamică nu-s nici ele de neglijat! Sunt ferm convinsă că nu va fi singura mea carte a ei în bibliotecă!

Voi ați citit ceva de Elif Shafak? Ce părere aveți de Cele patruzeci de legi ale iubirii? Vă las cu ultima lege, cea de-a 40a:

”O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.

Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc!

Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.”