Rețeta săptămânii – Prăjitura Raffaello

Neața bună tuturor! V-am arătat pe blog fulgii de cocos de la Via Naturalia și minunea de prăjitură pe care am făcut-o cu ajutorul lor, așa că zic să vă dau și rețeta, poate vă pun la treabă! Toată lumea iubește bomboanele Raffaello și cocosul, rari sunt cei care nu-s fani, așa că am îmbinat cocosul și vanilia în ceva mai consistent. Și nici nu e așa greu de făcut. Eu am adaptat mult rețeta pe care am găsit-o, am făcut-o în tava de cuptor, de 40×35 cm. A ieșit o prăjitură destul de mare, vreo 2-3 farfurii pline. Inițial nu știam ce va ieși, dar am improvizat și a ieșit o prăjitură lăudată de toată lumea! De ce aveți nevoie:

Blatul 1:

  • 4 ouă
  • 240 g zahăr (eu am folosit Green Sugar, dar nu e musai)
  • 120 ml ulei
  • 120 ml lapte
  • 250 g făină
  • 1 plic praf copt

Blat 2:

  • 6 albușe
  • 180 g zahăr (la fel, eu am folosit Green Sugar)
  • 180 g fulgi cocos
  • 30 g făină
  • un praf de copt
  • esență migdale

Cremă:

  • 250 ml lapte
  • un plic cremă vanilie
  • 2-3 linguri zahăr pudră

Glazură:

  • 200 g ciocolată albă
  • 200 ml frișcă lichidă

Cum se face prăjitura Raffaello?

Primul blat: se amestecă gălbenușurile cu jumătate din zahăr, se adaugă uleiul și laptele. Albușurile se bat bezea cu cealaltă jumătate de zahăr. Se adaugă gălbenușurile, apoi făina cu praful de copt. Se toarnă în tava cu hârtie de copt și se dă la cuptor.

Al doilea blat: Albușurile se bat bezea cu zahărul, se adaugă cocosul, făina, praful de copt și esența și de toarnă în tavă, apoi merge la cuptor. Blatul trebuie să fie ușor auriu, dar să nu se ardă.

Crema se prepară conform instrucțiunilor de pe plic, adică se amestecă laptele cu praful și zahărul.

Glazura: ciocolata albă se pune într-o cratiță cu frișca și se pune la topit. Atenție să nu fiarbă!

Urmează montarea prăjiturii: primul blat se pune în tavă și se însiropează ușor cu un sirop de zahăr (eu am pus și esențe în el). Se distribuie crema pe tot blatul. Se pune al doilea blat, cel din bezea, apoi se toarnă glazura de ciocolată albă. Eu am pus pe deasupra, pentru decor, chips-uri de cocos și topping de ciocolată cu lapte, am făcut câteva modele.

raffaelloCe părere aveți? Arată în regulă? Vă zic eu, e bună rău!! M-am minunat când m-au sunat băieții care au fost la noi duminică seara și m-au întrebat de ea, chiar le-a plăcut! Am fost mândră, recunosc! Ce spuneți, v-ați băga la prăjiturit?

Rețeta săptămânii-Spaghetti din soia neagră cu carne și ciuperci

Nu am mai gătit de multicel ceva nou și bun, așa că aseară mi-am luat ingredientele necesare și am început să folosesc produsele primite în comanda de la Via Naturalia. Le am de ceva timp, dar toată treaba cu mutatul, lipsa aragazului și nebunia care a fost m-au făcut să amân gătitul. Nici n-am avut chef, nici timp. Câteva zile am mâncat doar sandwich-uri, vreo două am mâncat prin vecini… deci vă dați seama. Dar acum, că-s puse toate cap la cap, chiar îmi pare bine și mă simt în formă pentru rețete noi. Așa că azi am pentru voi spagehtti din soia neagră cu carne și ciuperci. Aceste spaghetti sunt ceva mai speciale, mai sănătoase, bio, să nu uit, și cu mai puține calorii decât cele clasice.

spaghetti-soia-neagraspaghetti

Spaghettele din soia neagră sunt produse low-carb, ideale pentru diete, au mai puține calorii decât spaghettele obișnuite și nu au gluten. Așa că sunt potrivite pentru persoanele cu probleme la acest capitol. Sunt făcute din boabe de soia neagră, de unde și gustul specific, au multe, multe fibre și proteine. Conțin fier, minerale, sunt o adevărată sursă de sănătate! Au cu 60% mai puțini carbohidrați și cu 400% mai multe proteine și asigură 13% din necesarul de calciu și 36% din necesarul de fier. Ce mi-a plăcut extraordinar de mult la ele e că s-au fiert în doi timpi și trei mișcări. Mai mult a durat să fac sosul. Am lăsat apa cu puțină sare să fiarbă, apoi, în maxim 5 minute, pastele au fost gata. Dar hai mai bine să vă zic de ce aveți nevoie:

  • o pungă spaghetti din soia neargă (200g)
  • carne tocată (300-400g)
  • o conservă de ciuperci (250g)
  • o conservă de roșii tocate
  • condimente

După cum v-am spus, pastele se fierb în no time, iar sosul se face și el foarte repede. Carnea și ciupercile se călesc, se adaugă roșiile și se condimentează după gust. Se lasă un pic să fiarbă până scade. Eu am mâncat două porții, n-am putut să mă limitez la una 😀

sos-raguspaghetti-cu-sos ciuperci-si-carne

O să vi se pară ciudat la început, dar vă spun că e chiar bun! Și mai ales, sunt sățioase! Sunt chiar mai sățioase decât spaghetti-le clasice, din grâu. Mie mi-au plăcut la nebunie. Și mi-au ținut stomacul plin ore bune, fără a suferi de foame. Nu au gust rău, chiar dacă aspectul vi se pare ciudat. Mie mi-au plăcut la nebunie și chiar aș vrea să știu părerea voastră:

Ați încerca spaghetti din soia neagră? Cum vi se pare ideea?

Rețeta săptămânii – Chilli con carne

V-am zis că o să mai las lenea deoparte și o să mă pun pe gătit, chiar dacă afară e cald de mori. Săptămâna trecută chiar am făcut mai multe feluri, am evitat ouăle ochiuri, omleta și alte câteva, chiar și mâncatul pe afară – gen mici pe faleză sau pizza. Va urma iar o săptămână de lipsă de acasă, deci acum trebuie să consum ce mai e prin frigider, ca să nu se strice până ne întoarcem. Dar dup-aia trebuie făcute provizii iar. Cine știe ce mai aflu din excursie? Acum, însă, vreau să vă spun cum stă treaba cu felul de azi. Chilli con carne e o mâncare mexicană și e a doua oară când o fac, dat fiind faptul că am văzut la conservă la Lidl la săptămâna aferentă, dar am zis că nu e mare bătaie de cap să fac și eu.

Cui îi place mâncarea picantă… e ideală! Dar nu numai, pentru că puteți doza sosurile și condimentele în așa fel încât să nu fie extra spicy! D-aia îi zice chilli, pentru că trebuie să usture, dar merge adaptată! Nu e mare bătaie de cap, nu necesită multe ingrediente, și față de conserva la 10 lei de 400 g, din tot ce vă zic eu iese minim 1 kg 😀 De ce avem nevoie?

  • 500 g carne tocată
  • jumătate de ceapă
  • un ardei kapia sau gras roșu
  • 1 roșie și o conservă de roșii cubulețe
  • o conservă de fasole kidney în sos chilli (sau sos de tomate simplu)
  • 1-2 ardei iuți
  • o conservă de porumb
  • sare, piper
  • sos Piri-Piri (opțional)
  • dulceață de ardei iute (opțional)
  • boia, chilli, condimente iuți (opțional)

chilli con carne 1 chilli con carneTreaba începe destul de simplu – ceapa, ardeiul kapia și roșiile se toacă nu foarte mărunt. Eu mi-am luat tocătorul ală de la Pepco și e o mică minune, face treabă excelentă! Într-o oală încăpătoare se călește carne, apoi se adaugă legumele tocate. Tocați și-un ardei iute și puneți-l peste. Adaugați conserva de roșii, fasolea și porumbul. Dacă simțiți că n-are sos suficient, adăugați puțină apă. Le lăsați să fiarbă vreun sfert de oră, apoi asezonați cu sare și piper după gust. Adăugați condimentele după cât de iute vă place. Eu am pus din fiecare 😀 N-a ieșit nici prea-prea, nici foarte-foarte. De data asta nu ne-a mai luat foc stomacul.

Chilli con carne – mâncare mexicană

chilli con carne 3Vă zic eu, e super bun! Și se face și repede. Dacă stau să adun costul ingredientelor, mă costă până în 15 lei pentru minim 1 kg. Și știți voi mai bine cum l-ați făcut, nu vă e frică de ce ar putea conține conserva cumpărată din market. Dacă îl încercați, vă rog să-mi spuneți cum vi s-a părut. Să vedem ce săptămâni urmează la Lidl și de unde ne mai inspirăm 😀 Zi faină să aveți și poftă bună!

Rețeta săptămânii – Prăjitură cu fructe de pădure

N-am mai gătit cam de multicel, de fapt n-am mai postat o rețetă, așa că săptămâna asta m-am conformat. Țin să vă spun că am făcut și ciorbă, și felul 2, și desert. Azi o iau de la coadă la cap și vă postez rețeta de prăjitură cu fructe de pădure, o treabă răcoroasă și numai bună de mâncat vara. Nu e nici complicată, nu necesită nici multe ingrediente, doar blatul l-am făcut ca la carte, restul am cam improvizat. De fapt, totul a plecat de la niște fructe de pădure descoperite prin congelator 😀 Că eu așa mai fac, tot iau și bag acolo și uit ce este. Dar să vă zic de ce aveți nevoie:

Blat:

  • 4 ouă
  • 200 g zahăr
  • 200 g unt (eu folosesc Creminos cu unt de la Lidl)
  • 200 g făină
  • cacao (după culoare) – câteva linguri 3-4
  • praf de copt
  • esențe

Cremă:

  • 500 ml lapte
  • 2 plicuri cremă de vanilie pentru torturi
  • 500 g fructe de pădure
  • 6-7 linguri zahăr pudră (dacă n-aveți, merge și tos)

Blatul se face foarte repede și foarte simplu: ouăle se bat cu zahărul până-și dublează volumul. Se adaugă untul moale, esențele, cacaua și se încorporează. Făina se cerne cu praful de copt și se amestecă în compoziție. Nu vă spun că mixerul meu nou a început să facă figuri exact la această prăjitură! M-am enervat, l-am chinuit, am reușit să amestec cât de cât, dar nimic temeinic. Totuși, a ieșit fără probleme, deci nu e nimic pretențios! Compoziția se toarnă în tavă de 20×30 cm și se dă la cuptor. Se face probă cu scobitoarea și se lasă la răcit.

Crema e și mai simplu de făcut. Dar să vă dau câteva indicații cu privire la fructele de pădure. Eu le-am avut congelate, le-am presărat cu puțin zahăr și le-am lăsat la dezghețat într-o sită, cu un castron sub ele. O să avem nevoie și de sirop! Am amestecat laptele cu praful din plicuri și cu zahărul, apoi am încorporat fructele. Siropul scurs se diluează cu puțină apă (dacă e prea puțin) și se însiropează blatul cu el. Blatul se taie în două, peste prima felie se pune cremă, apoi se pune a doua felie, se mai trage un rând de sirop și aia e! Eu le-am tăiat în bucăți mari, ca la cofetărie, și le-am servit cu frișcă și sirop de ciocolată deasupra.

Prăjitură cu fructe de pădure

prăjitură prăjitură2 Am tăiat un pic inegal blatul, am sesizat după. Știu că nu-s cele mai artistice poze, da-n bucătăria mea ultra mega modernă, de 2 pe 2, credeți-mă, e cam tot ce pot face. Aveți grijă să puneți suficient sirop în blat! Eu zic că arată bine. Iar crema de vanilie cu fructele acrișoare face toți banii pe vremea asta! Bineînțeles, puteți improviza și cu alte fructe, depinde de ce aveți. Ce spuneți?

IMG_20160529_180511

Rețeta săptămânii – Chiftele de conopidă

A trecut cam mult timp de când nu v-am mai arătat ce experimente am făcut prin bucătărie. Adevărul e că-n ultima vreme ne-am axat pe mâncare rece, uscături, iaurturi, salate, brânză și chestii ușoare. Și azi trebuie să fac felul 2, pentru că supă de roșii mai e, dar n-am absolut nicio idee despre ce voi găti. Aș face o pizza, dar se mănâncă prea repede și e nevoie de ceva mai mult timp pentru ea. Săptămâna trecută am făcut niște chifteluțe mai deosebite, care mie mi-au plăcut enorm. Nu se fac greu, sunt economice și sățioase. Nu știu dacă mulți dintre voi mâncați conopidă, mie chiar îmi place, dar eu zic că nu i se simte gustul și habar n-ai ce conține chifteaua din fața ta. Hai să vă zic ce ușor sunt de preparat. Aveți nevoie de:

  • conopidă – proaspătă sau congelată. Puneți în funcție de câte bucăți vreți să iasă. Eu am pus cam jumătate de kilogram din pungă congelată
  • 1 ou
  • pesmet – din ochi, eu să zic că am pus 150-200 g, maxim
  • mozarella – merge și cașcaval. Câteva cubulețe, în funcție de câte chifteluțe aveți. Eu am folosit maxim 200g
  • 1 ou bătut
  • făină
  • pesmet (ultimele 3 pentru ”finisaj”, să zic așa)

Conopida o puneți la fiert apoi o scurgeți de apă și o pasați bine. Adăugați oul și pesmet, în funcție de compoziție – să nu fie nici tare, dar nici lichidă. Deci puneți din ochi. Condimentați după gust – puteți adăuga sare, piper, chiar și alte verdețuri/condimente, ardei iute tocat, în funcție de imaginație. Formați chiftele din acest amestec, iar în mijloc plasați câte un cubuleț de mozarella/cașcaval. Le dați prin făină, oul bătut și pesmet, și le așezați în tava tapetată cu hârtie de copt. Le dați la cuptor pentru 15-20 minute sau până se rumenesc frumos, apoi se servesc calde sau reci. Când mușcați, se întinde și mozarella… e o nebunie! Mie mi-au plăcut enorm, chiar mai am vreo jumătate de kg de conopidă, cred c-o s-o folosesc pentru încă o tură.

IMG_20160529_180408 IMG_20160529_180511

 Sper să le încercați și voi! Aștept idei de felul 2 de la voi și păreri despre cum vi se par chifteluțele inedite! Zi frumoasă să aveți!

IMG_20160314_195905

Rețeta săptămânii – Pateuri aperitiv

V-am zis de săptămâna trecută de pateurile pe care obișnuiesc să le fac atunci când vreau ceva bun pentru musafiri sau pentru o duminică de leneveală în pat. Sunt bune și calde și reci și chiar dacă durează mai mult pregătirea, se merită. Se mănâncă repede și dintr-un pachet de aluat de 1 kg iese un castron destul de mare, suficient pentru mai multe persoane! De ce avem nevoie?

  • un pachet aluat de 1 kg
  • salam, cașcaval, măsline, ciuperci la conservă, șuncă presată, absolut toate resturile pe care le aveți în frigider și nu le mai folosiți
  • sosuri (poate fi doar ketchup, pastă de tomate amestecată cu câteva ierburi uscate, sau alte sosuri mai picante sau mai puțin picante pe care le aveți în casă)
  • 2 ouă
  • susan
  • puțină făină

Salamul, cașcavalul, măslinele, ciupercile și ce mai aveți prin casă se taie cubulețe mici. Aluatul de desface și se mai întinde (presărat în prealabil cu făină, atât aluatul, masa, cât și sucitorul), apoi se taie în bucățele de 8-10cm x 8-10 cm. Cum reușiți, nu e o tehnică specială. se adaugă salam, cașcaval, etc, se pune ketchup, sos sau ce mai aveți și se împăturește frumos. Se pun în tavă cu hârtie de copt și se ung cu ou bătut, apoi se înțeapă din loc în loc. Se pune susan deasupra și se dau la cuptor la foc mic. Se lasă minim 15 minute, să se pătrundă bine. Calde-s bune, dar reci îs și mai și! Calde aveți avantajul că se întinde brânza/cașcavalul, dar reci au o savoare aparte.

IMG_20160314_195905 IMG_20160314_195954Cum arată? Mie îmi plac la nebunie, când n-am resentimente față de mâncare, sunt primul lucru la care mă gândesc. Fac senzație la o găsire cu prietenii, cu bere merg și mai bine! S-aveți poftă și spor la treabă!

IMG_20160314_195813

Rețeta săptămânii – Pui chinezesc

Neața bună, oameni dragi! N-am mai postat o rețetă de ceva timp, și asta doar pentru că n-am mai experimentat nimic prin bucătărie. Dar duminică mi-am făcut de lucru, am făcut o plăcintă cu iaurt și niște pateuri. O să vă arăt pateurile în zilele ce urmează, sunt foarte ușor de făcut și chiar merită efortul când aveți musafiri și vreți ceva rapid și bun. Acum, însă, vreau să vă zic rețeta pentru puiul chinezesc pe care l-am improvizat aseară, și care a avut mare succes (2 porții numai la prima strigare). Hai să vedem de ce avem nevoie (la nevoie, improvizăm):

  • 1 kg piept pui (și mai puțin, nu e bai)
  • o pungă de legume chinezești congelate (le găsiți la Lidl, au 450g și costă cam 6-7 lei)
  • 2-3 căței usturoi
  • ghimbir
  • un ardei iute (dacă nu vă place picant, nu folosiți)
  • un borcan de sos dulce-acrișor (îl găsiți la Lidl în săptămâna asiatică sau prin Carrefour, la raionul de produse internaționale)
  • susan (opțional)
  • sos de chili iute (opțional)

Cantitățile pot varia, vă spun din prima. Eu am pus ingredientele astea și mi-a ieșit o oală plină de mâncărică. Am călit legumele congelate în puțin ulei, cam 10 minute, să se înmoaie, apoi le-am scos și le-am dat deoparte. Am început să pregătesc puiul în aceeași tigaie. Primul pas e să curățăm usturoiul și ghimbirul, le tăiem mărunt și le punem împreună cu ardeiul tocat (dacă folosiți) în puțin ulei. Le călim fără a le arde, adăugăm puiul tăiat bucățele și îl lăsăm să se pătrundă (cam 10 minute, până capătă o culoare ușor maronie). Punem sosul dulce-acrișor peste pui, îl adăugăm și pe cel de chili iute, puțin susan, și lăsăm 2-3 minute să fiarbă la foc mic, amestecând din când în când. Se ia puiul de pe foc, se pune peste legume și se amestecă foarte bine, să se încorporeze toate aromele. Se servește cald.

IMG_20160314_195813Vouă vă plac mâncărurile internaționale? Eu sunt fan al bucătăriei asiatice, libaneze, turcești… partea orientală mă înnebunește! Nu mă prea încântă bucătăria europeană, iar cea românească cu atât mai puțin, mi se pare prea grasă (de aceea fac eu cam orice mâncare fără ulei sau grăsime). Ați încercat până acum rețete chinezești? Sper s-o faceți de data asta, merită! Pofta bună să aveți!

IMG_20160207_194214

Rețeta săptămânii – Conopidă gratinată

De când v-am spus că vă dau rețeta mea de conopidă gratinată, pe bună dreptate dacă m-ați boscorodit un pic în mintea voastră. Dar gata, azi nu mai uit! V-am arătat poza pe Facebook, multă lume a fost curioasă să știe ce e, dar n-am dat prea multe detalii, știind că voi adăuga modul de preparare aici, ca toată lumea să-l vadă. Nu e complicat deloc, aveți nevoie de câteva ingrediente, pe care eu nu le-am cântărit, ci le-am pus ”din ochi”:

  • o conopidă de 1 – 1,5 kg
  • câteva buchețele de broccoli (opțional, eu am avut mai puțină conopidă și voiam să umplu tava)
  • 200-300 g smântână
  • 100 ml lapte
  • 2-3 ouă
  • brânză rasă
  • 70-100 g bacon
  • unt sau ulei pentru uns tava și pentru prăjit baconul

Conopida se pune la fiert, dar nu se lasă foarte mult, ci doar până se înmoaie puțin. În apa fiartă se pun și buchețelele de broccoli, la fel, 5 minute maxim. Se scot și se lasă la răcit. Se unge o tavă cu o bucățică de unt sau un strop de ulei, apoi se pun conopida și broccoli. Ouăle se bat într-un castron (ca pentru omletă), se adaugă laptele și smântâna și se amestecă până se obține un sos grosuleț. Se adaugă sare și piper. Baconul se prăjește într-o tigaie (într-un strop de unt), se sfărâmă în bucățele și se ameestecă cu conopida în tavă. Se adaugă sosul de smântână peste ele, astfel încât să acopere totul (dacă mai e nevoie de sos, suplimentați cantitatea de smântână și lapte), apoi se presară brânză rasă din belșug. Se dă la cuptor cam jumătate de oră (depinde de cuptor – lăsați până se rumenește deasupra). E bună caldă, dar și mai bună e rece. Iese ca o budincă, poate fi consumată oricând, oriunde, eu am avut la pachet din ea și a fost foarte sățioasă.

IMG_20160207_194214Asta a fost rețeta de conopidă gratinată. Acum am musaca în frigider, mă gândesc să fac și o ciorbă de perișoare (pasiunea mea) și cam asta e pentru săptămâna asta. Dați voi și alte idei, de preferat din legume, să le mai integrăm în alimentație într-un mod plăcut. Zi frumoasă să aveți!

IMG_20160123_162923

Rețeta săptămânii – Prăjitură cu Fanta

Seara bună, oameni dragi! Nu am scris nimic weekendul ăsta, pur și simplu am lenevit, m-am relaxat, am vrut doar să mă odihnesc și să citesc. Drept pentru care am terminat deja și cărțile primite în urma colaborării, și pe cele comandate la Libris. Deja am dat o altă comandă, o aștept săptămâna viitoare, pentru că nu pot sta fără să citesc. Dar să știți că ceva tot am făcut zilele astea: am gătit și am prăjiturit. Pentru că de mâine intru la un regim alimentar normal (fie ce-o fi, în decembrie și ianuarie am exagerat, deci chiar e cazul să iau o pauză, mai ales de la dulciuri), am zis că merit, de final, ceva dulce. Și pentru că colegul meu de la muncă mi-a arătat o poză cu prăjitura Fanta, am zis că e cazul să o încerc și eu. Am mai auzit până acum de ea, dar nu am făcut-o niciodată, deși rețeta e foarte simplă. veți nevoie de:

pentru blat:

  • 6 ouă
  • 4 linguri zahăr
  • 100 ml ulei
  • 4 linguri făină
  • un plic praf copt
  • 2 linguri cacao
  • esență de rom

Dacă nu vă surâde ideea asta de blat, faceți cum știți voi un pandișpan cu cacao.

pentru cremă:

  • 150 g zahăr
  • 600 g brânză
  • 200 g unt
  • puțin lapte
  • esență de vanilie

Mie crema mi-a ajuns pentru două blaturi de 20×30, ceva de genul. Blat făcut după rețeta de mai sus. Oricum, pentru dimensiunile astea, 20×30 sau 20×35, ca să nu faceți mai multe blaturi, vă recomand să folosiți 300 g brânză și 100 g unt, precum și mai puțin zahăr (gen 70, 80 g).

pentru glazură:

  • un plic budincă vanilie/lamâie
  • 400-450 ml suc Fanta
  • 3-4 linguri zahăr

Acum să vedeți ce ușor se face! Amestecăm ouăle cu cele 4 linguri de zahăr până se albesc. Se adaugă uleiul în fir subțire, amestecând continuu, apoi făina cu cacaua și cu praful de copt. Se adaugă esența de rom și se toarnă compoziția în tava tapetată cu hârtie de copt. Se lasă la cuptor la foc mediu cam 20 minute sau până trece testul cu scobitoarea.

Pentru cremă, doar amestecăm untul cu zahărul, adăugăm brânza, apoi mixăm bine și adăugăm puțin lapte, dacă mai e nevoie, pentru a o înmuia. Punem și esență de vanilie (și/sau lămâie) și o dăm deoparte. Lăsam blatul să se răcească bine, punem crema deasupra (v-am spus, din 600 g brânză ies lejer două prăjituri), apoi facem glazura.

Aceasta se face foarte simplu, ca o budincă. Eu am folosit pentru un blat o budincă de vanilie, obținând culoarea portocalie, iar pentru a doilea blat am folosit budincă de lămâie și a ieșit un galben frumos. Amestecăm conținutul plicului de budincă cu 3-4 linguri de zahăr și cu 3-4 linguri de suc. Restul de suc îl punem la fiert, iar în momentul în care fierbe, luăm crăticioara de pe foc și adăugăm amestecul cu plicul și zahărul. Punem înapoi pe foc mic și amestecăm încontinuu. În câteva secunde vom obține un jeleu, pe care-l lăsăm puțin la răcit și-l punem deasupra prăjiturii. Lăsăm la frigider peste noapte, iar apoi tăiem prăjitura. Ies niște bucățele foarte aspectuoase și răcoritoare. Adevărul e că eu nu mă prea omor după Fanta, dar prăjitura e foarte bună!

IMG_20160122_140525 IMG_20160123_162923Urmează să concep și o prăjitură cu Pepsi, ca să văd cum e  și aceea 😀 Voi ați făcut vreodată prăjitura cu Fanta? Aveți altă rețetă sau știți alte trucuri? Vă aștept să le împărtășiți cu noi! O seară de duminică relaxantă să aveți (cât a mai rămas din ea!)

IMG_20151227_112011

Rețeta săptămânii – Prăjitură cu ciocolată

Neața bună, oameni dragi! Sper că v-ați odihnit și v-ați distrat cum se cuvine zilele astea, azi e a treia zi de Crăciun și Sf. Ștefan, deci vă urez un sincer ”La mulți ani!” celor ce sărbătoriți azi ziua numelui! Eu ieri și azi am în plan leneveală maximă! Ba chiar am reușit să termin cartea destul de plictisitoare de care m-am apucat acum vreo 10 zile. Acum citesc încă una, nu îmi mai ating obiectivul pe Goodreads, de 100 de cărți pe anul ăsta, dar la 75 tot ajung. Dar,gata cu vorba, e de treabă! Pentru cine are sărbătoriți și trebuie să mai facă ceva dulce, sau pentru Anul Nou, sau pur și simplu pentru că ne place ciocolata, vă propun azi o rețetă rapidă, modificată de mine, care se potrivește perfect în decor. Avem nevoie de:

pentru blat:

  • 3 ouă
  • 150 g zahăr
  • 150 ml ulei
  • 150 ml lichior ciocolată/cafea/sirop zmeură (am făcut rețeta mai permisivă, eu am amestecat cafeaua cu lichior de ciocolată și cu sirop de zmeură, dar se poate folosi cam orice, de la ciocolată caldă până la alte lichide aromate)
  • 150 g făină
  • 1 plic praf de copt

pentru glazură:

  • o ciocolată neagră
  • 100 g unt
  • 3 linguri lapte
  • 3 linguri zahăr/miere

Începem cu blatul: gălbenușurile se bat bine cu zahărul, se încorporează treptat uleiul (iese ca o maioneză), apoi se adaugă albușurile bătute spumă. Se pune lichidul (lichiorul, cafeaua, ce alegeți), apoi făina împreună cu praful de copt. Se amestecă bine și se bagă la cuptor, în tavă rotundă (cam de 28 cm diametru). Merge și în tavă pătrată sau dreptunghiulară, trebuie să vă orientați la dimensiuni, nu încercați pe 30×40 cm, mai degrabă la un 25×25 sau maxim 25×30 cm. Se lasă la copt până trece testul cu scobitoarea. Se lasă să se odihnească, se fac câteva înțepături cu o scobitoare, apoi se prepară un sirop din lichior și cafea, sau doar cafea, doar ciocolată caldă, cafea+sirop de zmeură sau orice alt tip, în cantitate totală de 150 ml. Se toarnă peste blat, o să vedeți că la început pare că se îneacă, dar absoarbe imediat, mai ales dacă nu ați uitat de înțepăturile date cu scobitoarea.

Se lasă să se răcească și se pregătește glazura: cele trei linguri de lapte cu zahărul sau mierea se pun pe foc, se adaugă untul și ciocolata și se amestecă încontinuu, dar fără să fiarbă. Se pune glazura pe prăjitură și se lasă la răcit.

IMG_20151227_112031Iese o prăjitură plină de ciocolată, numai bună de început ziua! Eu nu am putut sta departe de ea în dimineața de Crăciun, a fost primul lucru pe care l-am gustat, nici nu am băgat în seamă mâncarea. Diplomatul l-am făcut mai mult pentru Mr., că el e cu frișca, cu vanilia și cu fructele, dar această prăjitură a fost numai pentru mine! Voi ce bunătăți mai faceți pentru Anul Nou?

IMG_20151215_204019

Rețeta săptămânii – Paste la cuptor

Știu, știu că am mai postat o rețetă zilele trecute, deși nu era o rețetă propriu-zisă, pentru că merele coapte se fac parcă singure, dar aseară am făcut mâncare și am mai gătit ceva bun, rapid și ieftin. Vară-mea mi-a cam tăiat elanul când i-am zis ce vreau să fac, spunându-mi că ei nu prea i-a plăcut cum a ieșit sosul cu smântână, dar am zis totuși să încerc, și bine am făcut, pentru că ieșit ceva gustos. Așa că azi vă arăt cum am făcut paste la cuptor. Aveți nevoie de:

  • 400 g penne (sau alte paste scurte, puteți folosi și fusilli)
  • 200 g smântână
  • 150-200 g brânză topită
  • o bucățică de unt
  • 100-150 ml lapte
  • sare, piper
  • 3-4 cabanoși sau alți cârnați aromați
  • orice fel de brânză rasă (opțional, eu am făcut fără și a ieșit fenomen)

Am fiert pastele și le-am scurs de apă, apoi le-am așezat într-o tăviță de yena (merge orice fel de tavă, numai să nu fie prea mare. Cred că 20×20 e suficient). Apoi m-am apucat de sos: am amestecat laptele cu smântâna, am adăugat untul și brânza topită, și le-am pus pe foc mediu. Am amestecat constant până s-a topit brânza și am asezonat cu sare și piper. Cârnații i-am tăiat rondele și i-am pus peste paste, amestecând bine (nu i-am lăsat la suprafață, ci i-am încorporat). Apoi am adăugat sosul treptat. După ce am pus jumătate din cantitate am amestecat bine, ca sosul să ajungă peste tot, în toată tava. Apoi am adăugat restul la suprafață, să acopere pastele. Dacă aveți și puțină brânză rasă, de orice fel, puteți pune pe deasupra. Dăm la cuptor până capătă o nuanță aurie, dar nu prea mult, ca să nu se usuce pastele. Se servesc calde, sunt foarte bune, aromate (de la cârnați) și sățioase.

IMG_20151215_204019Este un fel de mâncare rapid, ușor de făcut, așa că puteți apela uneori la el când sunteți în pană de idei sau când vă prinde seara fără mâncare în casă și trebuie să puneți ceva pe masă (na c-am făcut și rimă!) Mie îmi plac pastele foarte mult, le-aș găti în orice formă (mai puțin macaroanele cu brânză, nu le înghit de nicio culoare), deși nu sunt bune în exces. Încerc să mă limitez 😀 Azi sunt totuși la cură de fructe, pentru că mi-am cam dat stomacul peste cap ieri, deci trebuie să se recupereze. Voi ce ați mai gătit în ultima vreme? Cred că orice gospodină se lovește de întrebarea ”Ce gătim azi?”, așa că sugestiile sunt binevenite!

IMG_20151212_172514

Rețeta săptămânii – Mere coapte

Rețeta de azi nu e propriu zis o rețetă, pentru că singurul ingredient necesar sunt merele, restul se adaugă după preferințe, e mai mult o aducere aminte, o idee de dulce când nu vreți prea mult dulce sau când vreți ceva simplu și rapid, cu gust, dar fără să vă ia o eternitate. Merele coapte se fac după cum dorește fiecare, eu vă arăt cum le-am făcut eu, și cred că vă vor fi pe plac. Mirosul lor în acest anotimp rece este un răsfăț! Toată casa are o aromă deosebită, mai ales dacă adăugați câteva ingrediente cheie. Eu am folosit următoarele:

  • 2 mere
  • scorțișoară
  • unt
  • miere
  • opțional – cuișoare, anason, nuci tocate

Am pus merele într-o tavă de yena, am adăugat în ea puțin unt, scorțișoară, puțină apă, iar pe mere am turnat miere, am pus scorțișoară, puteți adăuga și nuci măcinate, anason sau cuișoare, orice are aromă de sărbătoare. Le-am băgat la cuptor și le-am lăsat minim jumătate de oră, la foc mic. Nu s-au înmuiat de tot, dar aici depinde de gusturi. Au ieșit mere aurii, pline de aromă, iar sosul din tavă a fost numai bun ca să mai acopăr din când în când în timp ce erau la cuptor, să nu se usuce.

IMG_20151212_172302 IMG_20151212_172514 Arată superb și vă garantez că e și mai bun decât arată! Nu e nimic complicat în această rețetă și poate uneori ar trebui să ne întoarcem la felurile simple de mâncare, la dulciurile rapide de acasă, să renunțăm la cremele grase sau la torturile complexe cu șapte nivele. Ar trebui să apreciem mai mult fructele în toată splendoarea lor, să nu încercăm să le excludem complet din prăjituri, să improvizăm și să facem în fiecare zi ceva dulce. Ce pot să spun, eu fără zahăr nu aș putea trăi, dar parcă prefer o portocală iarna oricărui biscuit! Tu ce-ai făcut bun azi?

IMG_20151203_202118

Rețeta săptămânii – Pui pe sticlă … de bere!

Fete dragi, m-am gândit că în weekend aveți timp să gătiți ceva bun, așa că azi m-am gândit că ar fi bine să postez o rețetă bună de tot, pe care am făcut-o chiar aseară. Nu știu cum de am avut poftă de carne (ceea ce nu se întâmplă prea des), mă gândeam la un pui, Mr. avea cam aceleași gânduri, așa că m-am gândit la un pui pe sticlă. Nu am făcut niciodată așa ceva, deși acasă se mânca. Dar la casa mea, să zic așa, nu făcusem încă. Nu e greu deloc și iese ca cel cumpărat de la vitrina caldă, făcut la rotisor. Și nici n-aveți nevoie de vreun cuptor special. Aveți nevoie de:

  • un pui
  • o sticlă de bere
  • condimente
  • puțin unt topit
  • usturoi

Puiul se spală, untul se topește și se amestecă cu toate ierburile de care dispuneți, cu sare, piper, condimente, boabe de coriandru, usturoi tăiat felii, poate și 2-3 ardei iuți tocați mărunt. Jumătate de sticlă de bere se varsă în tavă, puiul se așează pe sticlă, se unge bine cu amestecul de unt topit și se introduce la cuptor.

IMG_20151203_184350Se lasă minim o oră la foc mic, din când în când verificați tava, mai puneți apă și mai dați cu sos pe pui. După ce s-a făcut, dați focul mare pentru a se rumeni și a prinde o crustă crocantă. Arată demențial și are un gust și mai bun decât pare! În plus, și sosul din tavă este foarte bun, poate fi pus pe piure sau orice altă garnitură vă doriți.

IMG_20151203_202118 IMG_20151203_202139S-aveți spor la pregătit, nu e greu deloc! Aștept să-mi spuneți cum vi s-a părut!

IMG_20151124_185210

Rețeta săptămânii – Shakshuka sau un fel de ouă românești

De când cu ”mania” mea de a mânca cât mai sănătos și, dacă se poate, fără ulei sau cu cât mai puțin (adevărul e că nu mă mai atrage prăjeala ca altă dată), am căutat rețete cât mai simple, mai condimentate, mai aromate, pentru o mâncare cu gust bun. În căutările și în dietele mele am dat peste rețeta de Shakshuka, adică un fel de ochiuri cu sos de roșii, ceva gen ouăle noastre românești. Colega mea îmi spune că ea face ochiurile românești astfel: fierbe o crăticioară cu apă, sparge ouăle acolo și le face ochiuri, iar separat face un rântaș ca la fasolea bătută, din ceapă tocată și bulion. Eu am adaptat puțin ce am găsit pe net și a ieșit un fel pe care-l devorăm de fiecare dată când îl fac. E simplu de făcut, ușor, și pentru 2 persoane aveți nevoie de:

  • 4 ouă
  • o cutie de roșii tocate
  • 3-4 ardei iuți (de ei vă puteți lipsi dacă nu vă place picant)
  • o ceapă mare
  • condimente diverse: busuioc, cimbru, oregano, chilli (în caz că ardeii nu-s suficient de iuți)
  • 1 ardei gras mic sau jumătate mare (de el vă puteți lipsi în perioada asta, pentru că cei din comerț nu au niciun gust în sezonul rece)
  • o linguriță de ulei

IMG_20151124_182826 Încingem puțin uleiul, tocăm ceapa și ardeii iuți și-i punem la călit. Adăugăm conserva de roșii și lăsăm focul mic, să se gătească. Asezonăm cu sare, piper, punem și ierburile uscate, chilli, dacă mai e nevoie de iuțeală, și le lăsăm 2-3 minute să fiarbă.

IMG_20151124_183418Adăugăm ouăle, le spargem ușor și le punem direct în amestecul de pe foc, ele își vor face loc și se vor așeza frumos, apoi punem capacul și le lăsăm (tot la foc mic) circa 5-7 minute. Stingem focul și le servim calde. E o nebunie, amestecul de roșii cu ceapă și condimentele diverse, cu puțină iuțeală dată de ardei… Aș mânca încontinuu! Adevărul e că ardeiul gras dă o savoare aparte, ca orice legumă de grădină, de altfel. Vara folosiți roșii tocate, pentru că au gustul acela de roșie autentică. Acum e ca și cum ați pune carton, de aceea vă recomand conserva. Voi faceți acest fel de mâncare la voi acasă? Aștept să-mi spuneți cum vi s-a părut! Poftă bună și spor!

IMG_20151124_185210

IMG_20151116_193037

Rețeta săptămânii – Brioșe cu salam și cașcaval

De când am luat tava pentru brioșe am tot vrut s-o încerc, dar nu am avut timp de nicio culoare. Totuși, aseară am făcut mâncare (ciorbă și mâncare de cartofi) și am zis să-mi exersez talentele la brioșe. De dulce m-am săturat, așa că am încercat ceva sărat. Mi-era poftă de ceva cu cașcaval și salam, și chiar aveam în frigider, îmi făcusem provizii, așa că m-am pus pe treabă. Avem nevoie de:

  • 3 ouă
  • puțin zahăr (2-3 lingurițe)
  • 150 ml lapte
  • 80 ml ulei
  • sare, piper
  • 250 g făină
  • praf de copt
  • salam
  • cașcaval
  • ciuperci, măsline (opțional)

Batem bine ouăle cu zahărul. Adăugăm laptele și uleiul, apoi omogenizăm. Asezonăm cu sare, piper, punem și puține ierburi aromate dacă avem, apoi turnăm amestecul peste făina amestecată cu praful de copt. Batem bine și pregătim ”umplutura”: tăiem salamul și cașcavalul bucățele mici, ciupercile se călesc și măslinele se taie și ele bucăți. Toate se adaugă în compoziție și se amestecă cu grijă. În tava de brioșe se așează forme de hârtie și se umplu pe 3 sferturi (cresc destul de mult). Se lasă la cuptor cam 20 minute (variază, stați cu ochii pe ele!). Sunt bune atât calde, cât și reci. Dacă vreți, adăugați și ketchup peste ele. S-aveți poftă, aștept să-mi spuneți cum vi s-au părut!

IMG_20151116_193015 IMG_20151116_193037