Ziua bună, oameni faini! Cam de cât timp nu am mai scris o recenzie? De câteva săptămâni, dar vă zic că am reușit să termin 4 cărți între timp. Azi deja încep seria recenziilor pentru ele și vreau să vă vorbesc despre Sodoma sau despre Școala Libertinajului. În mare parte nu va fi o recenzie propriu-zisă, pentru că faptele din carte nu pot fi descrise prea ușor. Mă voi limita strict la părerile mele și impresiile lăsate după lecturare. Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei ale lui Sade sunt ceva ce nu credea că voi citi vreodată. Dar curiozitatea e mare și am zis că până la urmă… limbajul oricum nu mă sperie, așa că ce poate fi rău?

Marchizul de Sade a avut o existență foarte zbuciumată, iar operele sale au putut fi citite abia postum. A stat 40 de ani în închisoare, a fost stigmatizat și nu a avut dreptul să își publice cărțile. Da, ca și limbaj, ca și gen, ca și gândire, poți spune că aceste cărți sunt scenariile unor filme porno. Dar ca și exprimare și gen literar, privind dincolo de fapte, Sade are un ceva aparte.

“Da, sunt libertin, o mărturisesc. Am gândit tot ce se putea gândi de soiul acesta, dar n-am făcut tot ce am gândit şi, fără îndoială, nici n-am să fac. Sunt libertin, dar nu sunt nici nelegiuit, nici ucigaş.” 

Cartea Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei e împărțită în trei tipuri de povestiri – cele mai ușoare, care cuprind chestii sadice, dar nu exagerat, cele medii și cele cu adevărat crude, ce implică și crime. La bază stau 4 prieteni, care mai de care cu obiceiuri ciudate, care strâng mai multe persoane, unele inițiate în tainele orgiilor, altele nu, cu care se izolează timp de 120 de zile într-un castel. Aici se povestesc diverse lucruri și se desfășoară orgii sexuale după un plan bine stabilit. Da, sunt scene greu de descris, poate extrem de greu de suportat de către unii. Nu cred că toată lumea are un psihic și un stomac suficient de puternic să digere această carte. Tocmai de asta mi-a luat și mie foarte mult să o citesc. Dar am avut ambiția să văd cum e.

E un gen mai aparte, o carte ce este posibil să placă celor ce vor să se documenteze, să-și dezvolte poate imaginația pe această parte sau pur și simplu îl consideră pe Sade un clasic ce trebuie lecturat. Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei o găsiți disponibilă pe Târgul Cărții, este ultima bucată, așa că puteți încerca și acest gen dacă nu ați făcut-o până acum!

 

2 Replies to “Recenzie – Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei

  1. Cah, atata pot sa zic. Nu sunt vreo frigida. Am si eu momente cand ma ia valul, dar asta se intampla la cartile ceva mai romantice care au si scene fierbinti. Nu prea imi plac cartile care devin porno de-adreptul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *