Cumpărături pentru prietenii noștri blănoși

Ziua bună, oameni faini! Nu am mai scris de multicel un articol despre Aki, așa că a venit momentul să mai umplem categoria Animale de companie și să mai încercăm să oferim informații utile celor care își doresc un blănos prin preajmă. Am avut o perioadă destul de aglomerată, ceva deadline-uri, așa că am amânat acest articol, dar acum e cazul să mă pun pe treabă. Azi vorbim despre cumpărături pentru blănoși, despre jucării, locul unde dorm, chestii pentru plimbare, lese, hamuri, etc. Hai să le grupăm cumva și să încerc să mă organizez, să nu vă dau nici peste cap.

Țarcul sau locul lui

Dat fiind faptul că Aki a fost un năzdrăvan și jumătate și a ros cam tot ce se putea roade prin casă (numai pereții au scăpat și cablurile electrice, a fost deștept băiatul), am primit de la dresaj sfatul de a achiziționa un țarc. Noi eram mai tot timpul plecați de acasă, uneori la schimbul 1 ne intersectam și Aki era singur de la 8 la 3, după-amiaza în general de la 12 la 4. Deci oricum avea câteva ore în care era posibil să-și manifeste nebunia. Așa că am apelat la un țarc pentru el, metalic, cu capac, să nu sară (că doar e în stare). Acesta are, ca și dimensiuni, 116x54x76 cm, dar nu l-am mai găsit pe nicăieri, nici pe Emag. Am găsit în schimb așa ceva, fără capac, dar mă gândesc că se poate adăuga.

L-am învățat din prima acolo și s-a dovedit a fi un instrument extrem de util. I-am pus păturică, jucării, bol de apă, mâncare (dacă refuza masa de dimineață), și îl lăsam acolo. Nu a comentat niciodată, ba din contră, dacă îl lăsam liber și coboram la magazin, începea să urle, așa că era singura soluție să păstreze liniștea. Acum a mai crescut, avem deja 1 an și 9 luni, suntem băieți mari, știm de frica țarcului, dar nu am mai stat înăuntru și nici nu am mai ros nimic. Nu glumesc când spun că îi știe de frică! De Paște, o dată cu covoarele, am strâns și țarcul. Și a doua zi deja am găsit baghetele de plastic în care ascundeam cablurile roase. Deci…chiar dacă ocupă loc, e încă util!

Jucării

Aici ne-am dezvoltat latura de pitbull mai mult decât pe cea de beagle și momentan noi nu știm să ne jucăm cu jucării. Am avut o perioadă în care mai mergeau, luam mingii, sfori, jucării chițăitoare, dar am constatat că nu rezistă nimic mai mult de 2 ore, așa că nu ne-am mai complicat. Mingea albastră din poza de sus e singura care a rezistat mult timp, o luasem din Pepco, dar acum ei nu mai au secțiunea de produse pentru animale. În principiu, grijă mare la jucării, fiți cu ochii pe ei, că rod, mai ales dacă sunt mici, să nu înghită părți din ele. La sfori, sunt prea multe ațe, s-ar putea să vă treziți cu un stomac plin de ele. În principiu, chestii din cauciuc mai gros, mai rezistente.

Chestii pentru plimbare

Viața la bloc e teribilă cu un blănos. Mai ales dacă stai la 4! Te înnebunește ieșitul afară. Asta în primă fază, acum m-am obișnuit, și dacă plouă, nu știu care din noi doi e mai dezamăgit că nu poate ieși la plimbare. Prima dată când l-am scos la plimbare a fost catastrofă. Abia l-am convins să meargă, era speriat, nebunie mare.

Noi am optat pentru zgardă clasică, din piele, abia apoi i-am luat ștrangulantă, pentru obediență, apoi ham (am considerat că s-a mărit și s-a mai potolit. Ei aș!) Lesa am luat-o de 5 metri, are și una fixă, dar nu cred că l-am scos decât o dată sau de două ori cu ea. Optați pentru lese Flexi, sunt mai rezistente, și mai ales să fie de tip bandă, cele șnur, dacă vi s-au încolăcit după picioare, vă taie de vă fac praf! Ce mai recomand pentru plimbare, pe anotimp cald, dacă mergeți mai mult, un suport cu sticlă de apă, găsiți aici ceva de genul.

Covorașe absorbante

Aici a fost o adevărată aventură cu învățatul să ceară afară. Toată casa era plină de covorașe absorbante, băiatul făcea fix lângă ele. Nu a fost chip să îl învăț să facă pe ele, așa că pot spune că pe noi nu ne-au ajutat. Am frecat la covoare de mi-a venit rău. Deși îl scoteam afară de 7 ori pe zi, nu voia să înțeleagă că nu e voie să facă în casă. Deși frecasem covoarele și cu oțet, să nu-și mai simtă mirosul, cu chestii mai puternice, cu de toate.

De Paște, anul trecut, am dus covoarele la spălat. Nu știu cu ce au dat oamenii ăia pe ele, ca jur că de atunci, Aki nu a mai făcut în casă! Pur și simplu, deodată. Cred că nu a mai simțit mirosul urinei și din cauza asta. Altă explicație nu am. Sfatul meu ca să îi învățați afară – răbdare! Multă! Încercați și să luați covorașul cu urina lui și să îl duceți afară, să îl miroasă, poate se învață și așa (la noi nu a funcționat nici asta, dar nu se știe cui îi e de folos metoda!)

Locul de dormit

Aici recunosc, noi am nesocotit toate sfaturile veterinarului și a băiatului de la dresaj, care au zis că nu e ok să doarmă în pat. Ei da! De unde atâta. Când a venit în casă a dormit într-o cutie (în prima seară, atât, a doua deja nu am mai rezistat). Se mai aciua printr-un papuc din când în când. I-am luat și pătuț, poate ziua îl mai frecventa. Dar baza a rămas patul nostru. Nu ai cum să îl dai jos. Și sincer, nici nu vreau. Eu m-am învățat să dorm pe margine, să nu îl deranjez. O să ziceți poate că-s nebună, că ar trebui să îi dau un brânci, dar nah. Nu pot.

Îmi propusesem să vă vorbesc un pic și despre mâncare, dar prefer să las acest subiect pe altă dată, pentru că și aici e de povestit și deja m-am întins foarte mult. Voi aveți prieteni blănoși?  e cumpărați cel mai des pentru ei? La voi au funcționat covorașele absorbante? Țarcul? Jucăriile?