Furia este un sentiment normal, deși foarte multă lume nu îl acceptă. Încercăm să fim calmi, să nu ne enervăm, și nu zic că ăsta e un lucru rău, doar că uneori poate că ar trebui să dăm frâu liber emoțiilor și să spunem tot ce avem pe suflet. E normal să fii mânios, e normal să vrei să te descarci pe cineva, dar de câte ori ai rezolvat ceva prin ceartă? Poate că furia ta trebuie canalizată spre altceva pentru a ieși ceva bun din asta. Tocmai despre asta este vorba în cartea lui Harriet Lerner, Dansul furiei.

Având ca subtitlu Ghid pentru femeile care vor să schimbe tiparul propriilor relații, cred că e un pic forțat, că relațiile nu se schimbă așa ușor, dar ar putea fi un prim pas. Exact cum se specifică, manifestarea furiei nu este văzută bine, ba din contră. Cei care îndrăznesc să se revolte și să-și exprime liber sentimentele sunt considerați de cele mai multe ori inadaptați sau prost-crescuți, chiar dacă o fac cu diplomație. Se cere ca lumea să nu aibă nimic de obiectat. Dacă s-ar putea ca toți să reacționăm precum roboții, ar fi ideal.

Dar Harriet abordează în cartea sa mai multe situații comune, din viața de zi cu zi, între persoane cu diverse relații interumane. Fie că vorbim de relația cu părinții, de cea cu copiii sau cu șefii, trebuie să punem altfel problema în raport cu furia pe care o simțim. Ce mi-a plăcut cel mai mult din această carte este concluzia generală – nu suntem responsabili de sentimentele celorlalți. Deci, implicit, nici ceilalți nu sunt de vină că noi ne înfuriem. Trebuie să învățăm să gestionăm situația mult mai bine, să ajungem să săpăm la rădăcina problemei și să descoperim cine e de fapt, vinovatul, fără a-i acuza pe ceilalți de la bun început.

Alt lucru foarte adevărat e că în momentul în care sesizăm o schimbare pe care o cerem la cel de lângă noi, ni se pare ciudat. Este principiul ”Schimbă-te! / Schimbă-te la loc!”, pe care, din păcate, îl aplicăm foarte des. Mi-a plăcut ideea cărții și faptul că îți deschide ochii asupra unor lucruri la care nu m-aș fi gândit până acum. E bine să încercăm să abordăm problemele în mod diferit, cu calm, pentru că certându-ne sau ridicând tonul nu vom rezolva mare lucru. La fel de important e să credem în ceea ce spunem și să ne menținem fermi pe poziții.

Cartea o puteți achiziționa de aici, de pe site-ul Editurii Herald, împreună cu alte apariții de gen. Cred că uneori avem nevoie de astfel de publicații, chiar avem ce extrage din ele. Voi sunteți fani ai genului? Credeți că Dansul furiei v-ar mai putea pune niște semne de întrebare?

8 Replies to “Recenzie – Dansul furiei (Harriet Lerner)

  1. n-o fi vina lor ca ne infuriem, dar e aiurea cand cineva stie ce te doare mai tare si fix acolo loveste ca sa fie sigur ca te enerveaza si te face sa-ti iesi din pepeni. Nu ti s-a intamplat?

  2. Ce imi place coperta, pare a fi handmade :))
    Mi-ai starnit interesul, asa ca am pus-o pe wishlist. Looks like something right up my alley ^_^

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *