Citesc de când mă știu. Adică de când am învățat, înainte de școala primară, țin și acum minte că am început cu poeziile lui Eminescu. Curios lucru, la momentul ăsta nu îmi mai plac. La modul că n-aș mai citi Eminescu nici să mă pici cu ceară. Dar atunci, pe la 6 ani, mi se păreau mai ușurele. Și noroc cu el, până la urmă, că versurile alea au fost prima mea lectură mai serioasă. Abia dup-aia, cred că pe la 10 ani, am început să citesc cărți serioase. Am avut noroc. Ai mei au iubit cărțile. Țin minte și acum bibilioteca de acasă, din sufragerie, o chestie imensă făcută pe comandă, care acoperea tot peretele, și adăpostea sute de cărți. Pentru cei mari. Ale mele erau în camerele mele.

Am fost un copil privilegiat, e adevărat. În cele două camere care îmi reveneau, aveam chiar două locuri cu cărți. Biblioteca propriu-zisă, în birou, imensă, cu cel puțin 2-300 de cărți, potrivite vârstei, și cărțile din dormitor, de pe rafturile de deasupra patului. Acolo am început să strâng cărțile de spionaj, care deja începuseră să mă fascineze. Cartea mea preferată din timpul copilăriei a fost Zânele din Valea Cerbului. Poveștile Peleșului, Ulterior, am început să mă maturizez și să caut ceva mai tentant. Anii au trecut, iar de la librăria din centrul orașului am trecut la librăriile online. Am început să caut cărți online, e mult mai practic și mult mai accesibil la momentul actual! De la cărți pentru copii am trecut la cărți polițiste, dezvoltându-mi orizonturile.

Ce citesc acum?

La momentul actual, cărțile thriller mă definesc cel mai bine. Mister, o sperietură zdravănă, pagini care se succed rapid, în căutarea deznodământului… da, cred că pot spune că în ziua de azi mă reprezintă. Cărți imprevizibile, care te țin pe jar și nu te lasă să le pui deoparte până nu afli ce se întâmplă. Oricât de obosită aș fi, îmi e imposibil să treacă o seară fără să citesc măcar câteva pagini. Cred că obiceiul ăsta de a citi se trage din ceea ce vezi în jur. Am fost crescută într=o casă cu cărți, am ajuns să iubesc cărțile.

Următoarea carte pe wishlistul meu? Ultima apariție a lui Claire Mackintosh, Lasă-mă să mint. Am terminat săptămâna trecută romanul ei de debut, Te las să pleci, și m-a dat peste cap. Stilul ei e fabulos! Și uite-așa mă pierd iar în țări îndepărtate și cunosc oameni care habar nu am cine sunt, până la urmă!

Iubesc să citesc! Pentru acțiune, pentru imaginația autorilor, pentru faptul că știu să îmi umple zilele și să mă țină captivă într-o lume doar de ei știută. Cărțile au puterea de a subjuga. Și e o captivitate care pe mine mă încântă! Voi citiți? Cât de des? Care sunt genurile voastre preferate?

10 Replies to “De ce să citim? Ce sunt cărțile pentru noi?

  1. incearca si Fata cu toate darurile de MR Carey. este o carte cu zombi de la Nemira, dar e atat de captivanta incat nu o poti lasa din mana. am terminat-o in 2 zile in care am citit non-stop!

  2. eu am scris intr-un articol de ce imi place sa citesc. Eu am reinceput sa citesc ca o forma de tratament si preventie a atacurilor de panica si chiar ma ajuta. In plus, cititul imi tine creierasul in priza si uneori ma ajuta sa gasesc si subiecte noi de articole pe blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *