Interes general

De ce am schimbat atât de multe joburi

Ziua bună, oameni faini! Poate că ați văzut ieri statusul meu pe Facebook, în care vă anunțam că am început un nou job la Altex. Am mai primit mai demult întrebarea ce mă face să schimb locurile de muncă și dacă voi mai face treaba asta mult timp de acum încolo. Sincer, da! Nu văd nicio problemă în a încerca mai multe joburi în căutarea celui ideal. Nu vădnicio problemă în faptul că îți dai demisia de prea multe ori. Dacă nu ești concediat, eu zic că nu e așa dureros. Ba din contră. Capeți experiență în mai multe locuri sau domenii. Adică așa ar fi indicat. În ceea ce mă privește, am mai vorbit într-o perioadă despre joaca de-a ingineria, dar o să o iau treptat.

După cum știți, profesia mea este de inginer ecolog. Nu am apucat niciodată să profesez în acest domeniu, ci a trebuit să mă reorientez spre domeniul celulozei și hârtiei. Am luat totul de la zero și am reușit să învăț o mulțime de lucruri, astfel că pot spune, fără a mă lăuda, că am ajuns să stăpânesc un domeniu complet nou destul de bine. Și chiar aș vrea să îmi spună cel care consideră că nu e așa 🙂 Consider că mi-am făcu treaba foarte bine timp de peste 3 ani, dar la un moment dat a trebuit să pun stop din cauza problemelor financiare ale firmei și din cauza temerilor mele referitoare la situația mea financiară.

Astfel că m-am îndreptat spre zona de vânzări. Agent vânzări pe domeniul chimicalelor pentru agricultură, care nu m-a atras deloc și la care am renunțat foarte repede, apoi asistent vânzări la un cunoscut magazin de teleshopping. Învățat repede și aici, după vreo 8 luni am rămas singură pe magazin cu două fete noi și nu am avut probleme sau nereguli. Și zău că îmi plăcea! La un moment dat, cred că mai mult mânată de nervi, am aplicat din nou pentru un job de inginer.

Așa a avut loc reîntoarcerea la origini. No way, nu vă gândiți că știam să fac ceva. Ba din contră. Am luat-o iar de la zero. M-am descurcat timp de câteva luni, apoi am decis să mă întorc la primul job. Poate mai mult din melancolie, din dorul de colectiv. Doar că socotelile nu se potrivesc mereu. Dintr-un colectiv frumos și unit nu a mai rămas nimic, așa că viața mea în acel departament nu a fost lungă, decizia fiind de a încerca și partea de marketing. Aici, ca și colectiv și job, nu mi s-a părut rău. Doar că nu eram în regulă. Și nici nu poți să fii în regulă într-un domeniu care nu te motivează de niciun fel. Nici psihic, nici financiar, nici educațional. Mă simțeam captivă într-o cușcă. Simțeam că trec zilele pe lângă mine și eu nu fac nimic concret. Ați experimentat vreodată sentimentul ăsta de inutilitate? Vă spun eu că nu e plăcut deloc.

Și uite-așa am decis să o iau iar de la zero și să mă reprofilez pe domeniul vânzărilor, doar că pe altă ramură. De la saltele și tigăi am ajuns la frigidere și mixere. Și poate că nu mi-a prins rău prima experiență, pentru că unele articole le am și aici. O să fie interesant! Știu că am de învățat o mulțime. Practic o iau de la zero. A câta oară? Dar sincer, acum am venit cu inima deschisă. Nu că dățile trecute nu aș fi vrut să fie bine, dar de data asta parcă e ceva schimbat.

AM primit întrebări de genul – ești sigură? Renunți să fii inginer pentru vânzător? Băi fraților, să vă zic eu o chestie… faptul că ai scris ing. în fața numelui nu înseamnă nimic dacă nu te reprezintă. Am fost întrebată și mi s-a urat să nu fie o perioadă lungă aici. Ba eu vreau să fie o perioadă lungă! Pentru că iei contact cu oamenii, nu mai stai închis într-un birou, iar colectivul  tare ok. În plus, vă spun eu că banca nu primește ratele în iluzii, ci în bani. Partea financiară va fi întotdeauna importantă.

Vai, dar cum o să te descurci cu blogul? Nu o să mai ai timp. Vai, dar știi că poate vine criza și nu mai merg vânzările. Vai, dar erai om de bază! Nu! Să știți că nu e așa. Astea-s lucruri spuse din invidie, eu așa trag concluzia. Și zău că îmi pare rău, că vin din partea unor oameni care mă așteptam să mă înțeleagă. Fraților, atâta timp cât sunt om de bază, purtați-vă mereu ca și cum aș fi de bază, nu când mă decid să plec! Lăsați bârfa deoparte și ironiilor și jignirile voalate, cum că X nu face nimic, de ce pleacă Y încolo, cheltuie banii societății, vai, trebuie să stăm pese program voluntari, că altfel se supără șefa. Oameni buni, nu e așa!

Când tu știi că nu ai nicio perspectivă ca și inginer, de ce ai sta? Oare cel care bagă la raft sucuri sau bere și ia același salariu ca mine se duce acasă cu aceleași dureri de cap? Oare și pe el îl pun șefii să meargă în nu știu câte locuri, la evenimente ce nu-l interesează absolut deloc, să dăm bine la număr? Oare și ei trebuie să fie recunoscători că au un job, dar nu au nicio satisfacție? Eu nu cred lucrul ăsta. Eu cred că trebuie să te duci la muncă cu drag. Ok, poate nu alergând, dar nici plângând. Nu trebuie să fii luni dimineață acolo și să îți dorești ziua de vineri cu ardoare. Pentru că ești un robot ce nu are nicio plăcere în viață. Ci vine la job doar ca să treacă timpul.

Îmi pare rău că oamenii strică în mare parte locurile de muncă. Da, nicăieri nu e roz. Nicăieri nu e perfect. Dar atunci când totul din jurul tău țipă de răutate și de invidie… Nu prea-mi dau seama cum ai mai dori să rămâi în acel mediu. Nu văd sensul. Ca să fiu inginer? Hai să fim serioși… Sunt curioasă cum vedeți voi problema și dacă vă uitați urât la cei ce au mai multe joburi la activ!

Comments

Carmen
10 mai 2019 at 15:28

Cel mai bine ar fi sa gandim cand deschidem gura, in general, in orice situatie. Daca tu esti ok si te bucura aceasta schimbare si te ajuta, chiar si in cel mai mic/mare fel, e minunat. Nu as fi in masura sa judec, sa te intreb sau sa te sfatui ptr fiecare dintre noi luam decizii in functie de motivele personale. A trebuit sa dau socoteala des la schimbarea noul loc de munca, parintilor, prietenilor, etc. si nu mi-a facut placere. Mi-ar fi placut sa ma sustina, lasa ca e ok, ca va fi bine, ca e ok sa faci schimbari, etc….:) Cu alte cuvinte, sa fie cu succes si spor si musai incaltaminte comoda :), restul le clarifici dupa cum apar.



10 mai 2019 at 16:03

Eu cred ca ai facut o alegere foarte buna, nu are niciun rost sa stai undeva unde simti ca nu esti placuta sau intr un loc care nu ti ofera deloc satisfactii si mai ales pentru ca esti tanara, ai puterea de a experimenta in mai multe domenii, eu personal pe apreciez pentru faptul ca ai putut sa o iei de la zero de atatea ori.



10 mai 2019 at 16:30

Avand in vedere situatia economica din tara (si la nivel mondial, daca e sa fim sinceri), nu e deloc de mirare sa schimbi mai multe locuri de munca. Putina lume face exact meseria pentru care s-a pregatit, la un moment dat fiecare a incercat si altceva. Este o adevarata loterie. Ai dreptate, niciun loc de munca nu este roz, din pacate mai peste tot barfa si servilismul fata de sefi, profitatul de pe urma muncii altora sau sabotarea se intalnesc la un moment dat, dar conteaza sa ai pasiune pentru ceea ce faci, sa te stimuleze suficient cat sa treci peste feluritele impasuri. Aceasta mentalitate bazata pe titulaturi este una invechita. Spor in tot ce faci!



    GabytzaRock
    13 mai 2019 at 17:27

    treaba asta cu titulaturile ma enerveaza cel mai mult. am tot auzit povestea ca trebuie sa fiu recunoscatoare ca mi s-a oferit ceva pe ce am terminat. ok, sunt, am fost, dar consider ca mi-am platit datoriile!



10 mai 2019 at 16:41

Eu nu pot decat sa te felicit pentru ambitie si determinare! Intr-adevar, munca trebuie sa fie din placere, nu doar obligatie din ratiuni financiare. Si da, conteaza si partea financiara, pentru ca nimeni nu ne da nimic pe ochi frumosi. Dar atunci cand simti ca mediul de lucru nu iti mai este placut, atunci chiar este momentul sa pleci in alt loc.



    GabytzaRock
    13 mai 2019 at 17:27

    cred ca asta conteaza in prima faza. mediul, colegii, pana la urma, banii pe care ii iei e posibil sa ii gasesti si-n alta parte. dar linistea… trebuie cautata!



10 mai 2019 at 18:49

No comment! De acord cu tine. Succes în orice vei alege să faci!



Valentina
10 mai 2019 at 19:35

Bine punctat, Gabita!



    GabytzaRock
    13 mai 2019 at 17:25

    multumesc, Vali! sper ca greseala asta sa ma bantuie mult timp de acum incolo, si sa stiu sa recunosc un capitol incheiat!



Valeria Chertes
10 mai 2019 at 20:05

Fiecare vrea un pic care este mai bun pentru el.



Cristina Dragomir
11 mai 2019 at 00:12

Eu te apreciez pentru ca esti sincera cu tine si cu noi. NU vrei sa fii ceva ce da bine, vrei sa faci ceva pentru tine si sa fii tu impacata cu tine. Si iti trebuie curaj sa schimbi job-ul de atatea ori in cautarea unuia la care sa te simti cat de cat ok. Bafta!



Mili
11 mai 2019 at 08:17

Ma bucur pentru tine, chiar este important sa faci ce-ti place pentru ca timpul trece. Cunosc starile prin care treci si nu-i usor sa o iei de la zero, insa este important ca ai forta de a progresa.
Sa fie intr-un ceas bun.



12 mai 2019 at 11:37

Sunt complet in asentimentul tau. Apreciez ca poti sa tratezi public, atat de sincer si de transant, un asemenea subiect din experienta ta. Da, de actualitate.
Si eu sunt ca formatie profesor si chiar am profesat timp de 3 ani, dar… nu cred sa fi simtit vreodata acea implinire! Merg pe ideea ca probabil nu mi se potriveste (alaturi de inca niste factori).
Cea mai nasoala preconceptie a zilelor noastre este aceasta: “ai facut facultatea pe specializarea x, pai atunci du-te pe drumul ala!”. Sunt atatia oameni care au studiat poate istorie si lucreaza in publicitate, e doar un exemplu. In plus, unde mai pui ca de multe ori nu gasesti un loc de munca in domeniul in care te-ai pregatit. Si daca ai gasit un post, nu e batut nicaieri in cuie ca trebuie sa iesi la pensie de acolo. Adica deh, daca am fi toti directori si judecatori as mai zice.
Frumos spus ca ratele la banca nu se platesc cu iluzii (ce usor ar fi!). Unde mai pui cand, in plus, mai ai (cazul nostru) si o chirie, asigurari de viata…
Nu vad nimic gresit in a te reorienta, absolut! Ba chiar cred ca e un gest demn de a fi felicitat intr-o societate in care inca se mai gandeste: “Ai un serviciu, deci stai cuminte in banca ta. Fa asa cum canta seful.”
Ma bucur ca ai gasit ceva ce simti ca nu te face sa urasti mersul la munca in fiecare dimineata. E crunt sa simti asta!
M-am delectat sincer citind articolul tau. Ahh, si felicitari pentru noul tau job! Sunt convinsa ca vei face treaba buna.



    GabytzaRock
    13 mai 2019 at 17:15

    iti multumesc tare mult pentru impresii, Cami! Zau ca as vrea sa gandeasca toti asa! multi judeca prin prisma mentalitatii vechi si a fricii de a-si asuma riscuri. eu nu inteleg asta… niciodata nu mi-a fost teama de neprevazut. si cred ca nici nu ar trebui sa ne fie, ci ar trebui sa ne gasim drumul care trebuie…



13 mai 2019 at 17:47

Draga mea, eu am renuntat sa mai fiu economist :)))) … lucrator la banca si asta doar pentru a-mi vedea visul cu ochii. Iar pentru asta am devenit… nici mai mult, nici mai putin decat blogger full time. Da, am facut o nebunie dar ma simt mult mai bine asa 🙂



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *