Ziua bună, oameni faini! Cu Laura Lippman am făcut cunoștință acum mulți ani (prin 2015), când am citit Te-aș recunoaște dintr-o mie (aveți recenzia ei aici). Țin minte că mi-a plăcut foarte mult cartea, așa că, văzând Doamna din lac, am zis să o citesc, sigur va fi interesantă. Și cam așa a fost, doar că pe lângă partea de roman polițist, e și un pic de roman social, de zugrăvire a anilor 60. America, Baltimore. Madeline „Maddie” Schwartz este o casnică albă, care are un soț bogat și un fiu adolescent. Nu îi lipsește nimic, cu toate acestea decide să divorțeze și să se mute singură. Își ia viața practic în propriile mâini, neștiind de fapt ce implică asta. Și totul într-un cartier nu foarte bine famat.
Maddie este o femeie hotărâtă, însă care nu știe exact în ce se bagă. Își caută o slujbă, are o relație cu un negru, face cam tot ce este interzis pentru o femeie în acea perioadă. De la casnica bogată la femeia care trebuie să-și drămuiască banii e cale lungă. Atunci când găsește trupul neînsuflețit al unei fete ucise, reușește să prindă o slujbă la un ziar local. Povestea pare a fi una interesantă și senzațională, însă e un mic amănunt ce nu se potrivește – fata este de culoare. Nimeni nu pare a fi interesat de ceea ce se întâmplă negrilor, așa că Maddie rămâne singura care investighează în continuare.
De la o anchetă de crimă la propriile ambiții
Doamna din lac este mai departe de a fi doar poveste fetei ucise. Este povestea lui Maddie și a aspirațiilor sale. Este rezultatul eforturilor sale de a-și croi un drum într-o lume în care femeile nu au prea multe șanse. Doar că de cele mai multe ori, ambiția femeii albe nu corespunde cu cea a populației generale. Și fără să vrea, rănește sau calcă pe bătături alte persoane, expunându-se unor riscuri majore. Da, anii 60 nu aveau libertatea de azi. Și azi, persoanele de culoare încă sunt date la o parte, dar atunci era și mai rău. Iar femeile nu aveau statutul de egale. Fapt cu care îndrăznesc să zic că încă ne mai confruntăm uneori.
Asta da, pe-asta as fi ales-o, chiar si dupa titlu, iar acum, dupa ce am citit si prezentarea, si mai mult sunt sigura ca ar fi genul meu de lectura. Coperta seamana cu o alta, dar nu-mi dau seama acum exact care este aceea…