Autor: Simona Tănăsescu

Editura: Eikon

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 460

Simona Tănăsescu este jurnalist și scriitor; s-a născut în România, a locuit în Belgia, dar de curând a revenit în țară. Romanul ei de debut a fost Prin gaura cheii, care face parte din seria Ciclul Vital Nouă. Lacrima Stejarului este ultima apariție a autoarei, un minunat roman fantasy, potrivit atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

Recunosc, nu am fost niciodată fan romane fanatasy. Ba chiar m-am ferit de ele, consider că suntem prea mari să ne mai lăsăm scufundați în lumi paralele. Însă de data asta am fost captivată de coperta cărții, care e absolut minunată, și am zis să îi dau o șansă. Ediția hardcover face orice cititor să se mândrească de posesia ei. Cele 460 de pagini par destul de multe inițial, dar pe parcurs, devin o joacă de copii! Printre capitole există și câteva ilustrații, conturate de așa natură cât să stârnească imaginația și să te incite la mai mult. Are toate ingredientele pentru o lectură reușită – limbaj simplu, povestea clasică dintre bine și rău, dar și ingrediente magice care fac din această carte una de referință.

Nu știam că și la noi se poate face literatură fantasy de cea mai bună calitate. Simona Tănăsescu o demonstrează din plin în Lacrima Stejarului. Depășește orice bariere și conturează o poveste simplă, dar totuși complexă. Kaya este o tânără traducătoare ce se mută în Mistletoe Magic, un orășel aflat la granița cu Scoția. Ea ajunge aici exact ăn noaptea de Halloween.

”La o primă vedere, străduțele din Mistletoe aveau mai degrabă un aer boem, decât unul de groază. Fiecare casă era decorată și luminată de tot felul de lampadare sculptate făcute din dovleci, care emanau un puternic miros de ceară topită, ca învăluia întreg orașul.”

Viața ei e dată peste cap o dată cu apariția lui James. Trebuie să existe un element declanșator, și acela e, ca de obicei, legea atracției. Pe măsură ce îl cunoaște pe James, află că multe din lucrurile pe care le știa nu sunt reale. Nu mai distinge magia de realitate, ficțiunea de lucrurile logice. Apar personaje noi, fantastice, și nici măcar James nu e cine pare. Ba chiar originile Kayei sunt ciudate…

”Revenită în corpul fizic, Kaya Brenner își cunoștea destinul. Mai avea de ales calea pe care urma să o ia. Desprinsă din îmbrățișările druidului și ale lui James, fata avea să realizeze că în fața lor, de acum înainte, se vor afla multe porți, pe ale căror încuietori trebuiau să apese cu forță, determinare și curaj. Un simplu bătut în ușă nu era suficient.”

Kaya pornește un proces de maturizare în cadrul acestei cărți. De la tânăra timidă, fără nicio grijă, pasionată de lectură și mai ales de cărțile lui Ernesto Calavera, ajunge o femeie extrem de puternică, ce are de partea ei numeroase ajutoare, ființe supranaturale, care o vor proteja cu prețul vieții. Druizi, vampiri, vrăjitoare, tot acest amalgam de personaje prezente au rolul de a ne transpune într-o lume total diferită. James însuși e un personaj fantastic, cu foarte mulți ani în spate, care își căuta liniștea și a găsit sufletul pereche. Cuplul, și totodată echipa pe care o formează cei doi este foarte puternică. Misiunea lui James este de a proteja fiola cu sângele lui Iisus, care încă se află în lume și călătorește în diverse locuri.

”- Cu vorbă blândă și înțeleaptă, Iosif din Arimateea avea să-mi spună atunci doar o parte din adevăr. ”Fiule, Iisus însuși te-a însemnat cu numele lui. El te-a ales! Menirea ta pe acest pământ este sacră: tu vei fi Paznic și purtător al Sângelui Sfânt!”, mi-a mărturisit el.

– De atunci este Paznic al Sângelui Sfânt? Al fiolei ce a fost adusă de la Bruges?, a întrebat ea, aproape șocată.

– Da, de atunci avea să mi se pună pecetea, dar cu timpul mi s-au dezvăluit și alte lucruri, adevărul ascuns al lumii, pentru ca mii de ani să pot proteja Sângele Sfânt!”

Lacrima Stejarului impresionează prin descrierile orășelului magic, dar și prin senzația de lume fantastică. E adevărat, poate că la un moment dat am resimțit o aglomerare de detalii, de care cred că autoarea se putea lipsi, pentru a lăsa cartea mai aerisită. Dar per ansamblu, probabil că totul are un rol bine stabilit, astfel că se îmbină la fix. Personajele sunt complexe, pot spune că nu Kaya m-a impresionat cel mai tare, deși e personajul principal feminin, ci mai repede James, prietenele ei sau chiar druidul Skip. Uneori am impresia că tânăra se comportă prea copilăros sau dimpotrivă, acceptă lucrurile prea ușor. Dacă aflam eu tot amalgamul de detalii… eram chiar șocată, îmi lua ceva timp până să îmi revin. Dar până la urmă, e ficțiune, așa că trebuie să luăm totul ca atare.

Contrar așteptărilor, Lacrima Stejarului chiar a fost o carte pe placul meu! Totul, de la exterior (coperta) până la interior (ilustrațiile și povestea în sine), fac această lume prezentată să te captiveze. Începi să visezi fără să vrei și, deși iubirea e un motiv central, apreciez faptul că și cei mici pot citi cartea fără acordul părinților. Motivul atracției carnale e prezent din ce în ce mai des, doar modalitatea de prezentare diferă, iar Simona Tănăsescu, ce bine, o face într-un mod pur și delicat! Cartea o puteți comanda direct de la autoare, de pe pagina sa de Facebook.

2 Replies to “Lacrima Stejarului de Simona Tănăsescu – Editura Eikon – recenzie

  1. Foarte atragatoare recenzia! Este o prejudecata cum ca fantasy ar fi un gen pentru copii. Cei care cred asta sigur nu i-au citit pe Abercrombie, Erikson sau Mark Lawrence, ca sa zic doar cateva nume. Multumesc pentru recomandare, suna interesant!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *