Pagini de zi si noapte Un blog ”cu de toate”

Pentru colaborări și alte informații

lenjerii de pat

2017 Reading Challenge

Gabytzarock has read 1 book toward her goal of 110 books.
hide

Comentarii recente

Arhive

Recenzie – Câinele de teracotă

Am tot citit în ultima perioadă. Serios acum, am revenit un pic la sistemul meu în care aveam timp pentru mai mult de 10 pagini. Zilele astea chiar am profitat la maxim de câteva cărți! Și mai sunt și altele care așteaptă pentru anul ce ne bate la ușă! Mă bucur că am reușit să-mi reintru oarecum în ritm, dar și că am la dispoziție niște zile mai relaxate. Asta e liniștea dinaintea furtunii. Acum vreau să vă povestesc despre ultima carte din seria comisarului Montalbano. Cred că volumul doi, Câinele de teracotă, a fost cel mai interesant. Și-mi pare rău că s-a terminat…

Un cunoscut mafiot îi propune comisarului să se întâlnească și să se predea. Dar nu oricum, ci cu un plan bine pus la punct. Montalbano acceptă, neștiind care sunt implicațiile reale ale acestui caz. Bineînțeles că răufăcătorul moare, iar cazul se extinde spre zone nebănuite. Astfel iese la iveală o peșteră cu armament, un caz senzațional. Dar ce e și mai și este reprezentat de o peșteră vecină, în care sunt descoperiți doi tineri îmbrățișați. În urma investigațiilor, Montalbano reușește să afle că cei doi sunt morți de peste 50 de ani. Lângă ei sunt găsite o amforă, monede vechi, dar și un câine de teracotă. Toată scena pare a fi un ritual străvechi și deși nimeni nu pare a fi interesat de cine e autorul, care probabil și el e decedat de ceva timp, comisarul nu poate lăsa acest caz să se evapore.

Montalbano rămâne pentru mine un mister. Cum de poate fi un om atât de cinic, dar și atât de sensibil în același timp, e greu de spus. Mă simt ca și cum las în urmă un vechi prieten. Din păcate, la noi au fost traduse doar șapte din volumele sale, toate la editura Nemira, dar sincer, tare le-aș mai citi și pe celelalte! Cine a prins o carte cu Montalbano, clar o să o vrea și pe următoarea! El este un personaj comic, arogant, dur, dar pe de altă parte, în această poveste de dragoste din timpuri trecute, lasă să se vadă emoțiile sale, își lasă sufletul să încolțească și nu este dispus să renunțe la o anchetă care nu va folosi nimănui.. Dar o face doar pentru amintirea celor ce-au fost. Și pentru a afla ce e cu câinele de teracotă, care pare a nu se potrivi în peisaj.

Comisarul Montalbano este un personaj sensibil. Deși relația sa cu Livia este destul de complicată, iar ea nu-i înțelege purtările întru totul, nu se dă în lături de la a-și recunoaște vina, din când în când, în ciuda mândriei. Câinele de teracotă mi s-a părut cea mai bună carte din această serie! Aș vrea să știu dacă și voi ați citit ceva de Andrea Camileri și dacă și voi l-ați îndrăgit pe Montalbano la fel ca mine!

8 thoughts on “Recenzie – Câinele de teracotă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© 2017 Pagini de zi si noapte All Rights Reserved   

Theme Smartpress by Level9themes.