Neața bună, oameni dragi! Iată că am ajuns la mijlocul săptămânii, o săptămână tare grea pentru mine, avem foarte mult de muncă și trebuie să suplinim lipsa oamenilor din fabrică, așa că mă găsiți 12/24 la serviciu. Printre picături, încerc să mai trag de mine să și scriu, să-l duc pe Aki la dresaj, să-l scot afară, să încerc să mai fac și mâncare, și altele, deci… cred că sâmbătă o să dorm și atât. De citit nu prea se mai pune problema, după 10 pagini mă ia somnul, nu o dată am adormit cu cartea în mână. Dar mai am să vă povestesc despre ultimul volum din seria Calendar Girl, ca să fiu cu inima împăcată că am încercat să vă conving s-o citiți.

Mia și Wes se iubesc din ce în ce mai mult, dar el are anumite traume din expediția în Asia (vezi volumul 3 pentru a afla ce s-a întâmplat). Ușor-ușor, ea renunță la meseria de damă de companie, familia se întregește, tatăl ei se trezește din comă, toate par să se așeze pe făgașul lor. Dar cum îi va plăti ea datoria celui care i-a bătut tatăl, dacă nu mai lucrează și nici nu vrea să accepte ajutorul lui Wes? Vor reuși cei doi să-și rezolve problemele? Cum se încheie povestea?

În ultimul volum, lucrurile se precipită puțin și autoarea le accelerează, pentru a îngloba în carte toate soluțiile găsite. Relația Miei cu Wes este (din nou) exagerată, parcă prea și-o trag pe unde se prind, dar… mnah. Trebuia să continue în stilul specific. Nu mă așteptam să se potolească acum. Totuși, parcă îți aprinde ideile și te stârnește, e acel avânt specific relațiilor tinere. Mia își dovedește statutul de femeie integră, deși a avut meseria pe care a avut-o. Rămâne în relații foarte bune cu toți foștii angajatori și cu cei pe care i-a întâlnit de-a lungul drumului.

Poate prea e ea femeia fatală, fără măsuri de model, dar care îi înnebunește pe toți. Parcă mi-aduce aminte de tipa din Fluturi, care se lăuda până nu mai putea în cărțile ei, dar hai că pe Mia măcar o pune autoarea să zică asta… În fine, nu pot spune că ăsta e un aspect care m-a deranjat prea tare.

Mi-a plăcut volumul 4 din Calendar Girl, deși într-o oarecare măsură mi s-a părut că seamănă cu Crossfire și împrumută anumite chestii de acolo (treaba cu trauma lui Wes, cine a citit, mă va înțelege). Eu recomand seria asta, e mai mult decât o poveste erotică, are și chestii destul de drăguțe în ea! Voi ați citit ceva de genul? Sau Calendar Girl nu e chiar pe gustul vostru?

32 Replies to “Recenzie – Calendar girl (vol. 4)

  1. Nu exclud total să citesc o carte erotică, dacă are și altceva care să mă atragă la ea, dincolo de scenele de tipul ăsta. Cea mai recent citită care are ceva erotism e Mantisa, aveam așteptări mai mari de la Fowles, dar a fost interesantă într-un fel, tocmai pentru că nu mă așteptam la sex explicit.
    Mai am pe wishlist de ceva vreme Beautiful you, mi-a plăcut comentariul cuiva care spunea „cam tot ce a trebuit să fie 50 Shades of Grey, dar n-a fost” și diverse alte impresii bune. Sper să-i vină cândva rândul.

  2. Nu ca nu citesc nimic cu tenta erotica pentru ca as fi maica Teresa, dar am citit vreo 2-3 chestii de Sandra Brown prin tineretile mele si nu mi-a transmis nimic. de atunci nu am mai incercat genul…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *