Chiar dacă nu mai public recenzii așa des, să știți că nu am renunțat la citit! Mă țin de treabă, doar că nu mai găsesc ”acea” carte care să mă țină în priză și să mă facă s-o devorez. Găsesc cărți, pur și simplu, pe care le citesc, pe undele forțat, cum e și cazul celei de azi. Da, îmi e greu să zic asta, dar sunt și cărți pe care nu reușesc să le diger de nicio culoare. Codul Evangheliei e una din acele cărți cu atât de mult potențial, dar atât de aiurea scrisă…

Cartea începe un pic plictisitor, cu acțiuni ba pe la Vatican, ba între mafioți, chestii din care n-am priceput mare lucru, dar am continuat să citesc, asta ca să nu renunț din prima. Așa am ajuns la acțiunea declanșatoare – existența unor obiecte de olărit, care printr-un anume mod de fabricație, să zic așa, prin modelarea unor anumite caneluri, înregistrează anumite unde. Mai exact, vaze din trecut care, prelucrate, trecute prin multe filtre și programe, pot reda anumite conversații, sunete, cuvinte. Așa ajungem la existența vazei din Bamberg, care se presupune că ar fi înregistrat chiar cuvintele lui Iisus.

Până aici, toate bune și frumoase. Părea promițător. Problema e că această carte are un stil atât de întortocheat, încât eu n-am înțeles unde e vaza, cine după ea și de ce o vrea. Sunt prea multe personaje, prea multe grupări, apar și dispar în neant, intră pe fir și guvernul Statelor Unite, și totul se învârte în jurul lui John Quantius, un presupus hoț de talie mondială. Aiurea… mie mi s-a părut o acțiune trasă de păr care-l pune pe el într-o lumină favorabilă, dar n-am citit și n-am observat să fi făcut nimic notabil.

N-am citit alte cărți ale lui Paul Hornet, dar sincer, nici nu aș fi interesată. După toată nebuloasa de care am avut parte în legătură cu vaza asta miraculoasă… nu aș vrea să mai intru în alt labirint literar! Colac peste pupăză, mai apare și o gagică, ea, săraca, mi s-a părut că e fix ca nuca-n perete, nu prea-și avea locul povestea lor de … tachinare, că de dragoste nu poate fi vorba. E ciudat, nu se potrivește!

Părerea mea e că cele câteva zile care le-am alocat acestei cărți au fost cam pierdute… Am citit-o greu, nici n-am înțeles tot… Codul Evangheliei e cam impropriu spus, nu mi se pare că relevă în vreun fel acțiunea cărții. Dar, hei, mai dăm și peste scrieri de genul, nu?

4 Replies to “Recenzie – Codul Evangheliei. Vaza din Bamberg

    1. nu… sincer, nu o recomand! as vrea sa citesc evanghelia dupa lucifer, am vazut la tine o parere si mi-a atras atentia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *