Recenzie – Cutia cu bomboane otrăvite (Anthony Berkeley)

Știu că am fost cam absentă zilele astea, nu am mai scris ca de obicei, când nu trecea ziua fără măcar două articole. Adevărul e că azi și ieri am avut treabă multă la muncă, ieri după-amiază am dormit foarte mult (vreo 3 ore și ceva) și n-am mai avut chef de nimic. Dar sper să-mi revin, cred că la mine este o astenie de primăvară timpurie. Aseară am reușit să fac și o ciorbă, azi am găsit o rețetă de gogoși la cuptor care m-ar tenta. Am așa o lene, că de vreo 2 zile n-am mai folosit nici crema anticelulită. Dar m-am disciplinat în ceea ce privește crema de față (asta e bine). Totuși, singurul lucru la care n-am renunțat au fost cel puțin 20 de pagini dintr-o carte. Și uite-așa am ajuns la ultima bucată din comanda de la Libris, am citit și cele două cărți din colaborare, ba am mai dat o comandă și pe Elefant (care a venit ieri). Deci nu îmi las mintea să doarmă, chiar dacă eu am un somn nebun :)) Dar, să vă spun despre ”Cutia cu bomboane otrăvite”.

Povestea e simplă, iar mie îmi aduce mult cu cărțile Agathei Christie: un domn cu o reputație nu prea onorabilă primește o cutie cu bomboane de ciocolată din partea unei firme, pentru a le încerca, fiind un sortiment nou. Întâmplarea face ca el să cedeze cutia unui prieten care pierduse un pariu cu soția sa, așa că acesta i le duce doamnei Bendix. După ce mănâncă cinci-șase bomboane, doamna se simte rău și moare. În oraș este un cerc de investigație, înființat de Roger Sheringham. Membrii săi fac parte din diverse clase, cu diverse meserii, și li se permite să cerceteze în paralel cu ancheta poliției.

Și aici vă spun că îmi seamănă cu cărțile celebrei Agatha Christie, pentru că fiecare membru al cercului își dă cu părerea și expune ideea sa despre asasinat, formulând anumite ipoteze și dând la iveală diverse dovezi (majoritatea teoretice), ajungând până la expunerea unui suspect. Îmi aduce aminte de Poirot, care spune ceea ce gândește, deși e de multe ori ieșit din sfera realității și a lucrurilor obișnuite.

Cărticica de buzunar mi s-a părut cam plictisitoare, în afara asasinatului nu se întâmplă mare lucru, doar presupunerile membrilor. Acțiunea lipsește cu desăvârșire… nu pot spune că m-a captivat. Nici finalul nu este mai îmbucurător, deci nu m-a atras mare lucru din paginile citite. Se vrea interesantă, dar este obositoare. Cel puțin, asta e părerea mea. Abia aștept să citesc cărțile de pe Elefant, par cu adevărat interesante și-s și grosuțe, deci voi fi ocupată o perioadă bună. Voi ce mai citiți? Zi faină să aveți!