V-am spus că am citit cu spor în luna ianuarie și am multe cărți despre care să vă povestesc. Sper să am același spor și de acum încolo și să depășesc cu mult ținta pentru acest an! Și februarie a început promițător, mai am cam 4 cărți la rând și iar va trebui să mai cumpăr. David Lagercrantz a continuat seria Millennium începută de Stieg Larsson și a ajuns deja la volumul 5, Dinte pentru dinte, care o are în prim-plan tot pe Lisbeth Salander. Da, e o schimbare și cred că pe măsură ce se insistă cu volumele, se pierde din esență, dar totuși, e de admirat că se încearcă.

În acest volum, Lisbeth se află în închisoare, deși este considerată o eroină. Acolo dă piept cu o tipă foarte dubioasă, care pare a avea tot locul la picioarele ei. Protectorul ei moare în condiții suspecte, așa că ea trebuie să găsească vinovatul. Se pare că totul se leagă de experimentele din copilăria sa, când a fost demarat un proiect ce studiat comportamentul gemenilor. Iar faptul că Lisbeth provine dintr-o familie defectuoasă a ajutat foarte mult la observarea lor. Practic, ea și sora sa au fost tratate ca niște cobai.

Cartea e un pic mai greoaie decât cum eram obișnuită și tot am impresia că se cam învârte în jurul cozii. N-aș fi crezut că o să spun asta, dar cred că e un pic trasă de păr întreaga acțiune. Nu mă mai tentează precum o făceau primele volume. Adevărul e că după volumul 3… cam nicio serie nu mai excelează. Asta din ce am observat până acum, în cazul oricărui gen. Lisbeth parcă nu mai are aceeași pasiune, nu mai e în prim-plan ca până acum. Și Blomkvist e prezent, nu vă gândiți că nu este alături de ea. Mi-era dor să-i văd împreună, dar se pare că nu e cazul nici în această carte.

Dinte pentru dinte este mai mult despre copilăria lui Lisbeth, despre traumele pe care le-a suferit, despre semnificația dragonului tatuaj pe spatele ei. Este o carte polițistă bună, dar parcă îi lipsește ceva. Voi ați citit-o? Cum vi se pare stilul lui Lagercrantz comparativ cu Larsson?

2 Replies to “Recenzie – Dinte pentru dinte (Millennium 5)

  1. Sunt total străină de seria asta, dar chiar o să mă interesez. 😀
    Am citit și eu mult încă de pe la începutul anului și parcă totuși n-am citit prea mult ca număr de cărți. :)) Aș vrea să citesc cărți lungi și de multe ori destul de grele și totuși să le devorez rapid. Cred că ce vreau e ca ziua să aibă 48 ore.

    1. 48?? ehhh… nici asa! las ca si faca e prea lunga, dup-aia si muncim prea mult 😀 si eu ma indrept in general spre carti mai grosute, dar nu neaparat complexe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *