În ultima vreme ba am perioade când citesc foarte mult, ba mă pun pe tânjeală. Acum am niște zile destul de ok, mai prind câteva pagini, deși uneori mi se întâmplă să adorm direct cu cartea în brațe. Săptămâna trecută am reușit să pun mâna pe o carte pe care mi-o doream, o văzusem în librărie, și am avut noroc! Acum rămâne doar să mă sprintenesc cu ea. Dar până atunci, să vă zic câteva vorbe despre Glasul morților, de Julian Sanchez. E un roman pe care l-am primit de la Editura All în luna aprilie și, spre deosebire de precedentul, ăsta chiar a fost ok!

Nu am mai citit până acum prea multe cărți din literatura spaniolă, iar în această carte, acțiunea se petrece chiar în Barcelona. Julian Sanchez are doar 38 de ani (wow!), dar scrie bine de tot! Această carte îl are în prim-plan pe inspectorul David Ossa, care dă peste un caz extrem de complicat – o crimă urmată de o sinucidere. Nu există nicio pistă, niciun motiv, niciun capăt din care s-ar putea porni ancheta. Dar Ossa are anumite capacități care îl fac să dezlege mistere pe bandă.

În copilărie, acesta a fost captiv într-o peșteră, unde a început să audă tot felul de glasuri. Intuiția sa nu dă greș nici atunci când devine adult și reușește să scoată la capăt cele mai complicate cazuri, doar bazându-se pe un glas interior. Tocmai această tușă de SF face toată cartea. Superiorii inspectorului nu sunt de acord să continue investigația, dar David nu se dă bătut, ci merge pe urme nedeslășite, ajungând în trecut, în urmă cu multe zeci de ani, unde dă peste un caz similar cu al său. Să fie oare vreo legătură între ele?

Nu știu dacă această carte face parte dintr-o serie, am mai găsit o singură carte de-a lui Sanchez, și aceea pare interesantă, dar nu-l mai are în prim plan pe comisarul Ossa. Totuși, sigur mă voi îndrepta spre ea, pentru că mi-a plcăut stilul, descrierile, dar și acel mister care-ți cam dă fiori atunci când întorci paginile. Subiectul e interesant, iar abordarea te îndeamnă la mai mult. Găsiți cartea aici, la un preț redus.

Cred că Glasul morților este genul de lectură care îmbină perfect genul polițist cu genul horror. Nu mă gândeam că merg atât de bine împreună…

12 Replies to “Recenzie – Glasul morților (Julian Sanchez)

  1. am zis eu ca tu esti pasionata de genul politist si parca ma convinsesei sa ma indrept spre genul asta de romane, dar asta e si cu tenta horror si nu prea se pupa cu mine. Nu vreau sa am cosmaruri 😀

  2. N-am mai citit de mult timp o carte polițistă, mi se pare că toate merg pe aceleași câteva idei și mă plictisesc repede, dar o s-o țin minte pe astea, pare destul de interesantă. Nici eu nu prea am citit autori spanioli, dar am mai mulți în minte către ale căror lecturi vreau să mă îndrept în viitorul… apropiat, sper.

    1. intr-un fel ai dreptate cu firul narativ. dar e normal sa fie asa la cartile politiste, finalul trebuie sa fie acelasi si sa prinda raufacatorul 😀

  3. Nu am citit cartea aceasta, dar am citit „Anticarul” de Julian Sanchez si mi-a placut enorm. Ti-o recomand si tie. Daca am ajuns eu bine sa te cunosc, cred ca acea carte ar fi pe placul tau 🙂
    O voi cauta si eu pe aceasta pentru ca imi place subiectul. Multumesc pentru recomandare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *