Nu, nu vorbim de Hoțul de cărți, n-am greșit cartea! Deși prima dată, dintr-un impuls, exact așa am pus titlul. Hoțul de oglinzi e cu totul alt gen, alt stil, altă poveste. Când am primit-o de la Libris, am zis că este genul de carte care mă va ține în priză și mă va duce în altă lume, am crezut că e un fel de distopie sau ceva de genul. Însă mare mi-a fost surpriza să văd că m-am înșelat și că nu voi descoperi una, ci trei lumi, trei seturi de personaje și trei eroi. Hoțul de oglinzi este o carte luuuungă, are aproape 800 de pagini, și dacă te interesează să vezi despre ce este, te invit să citești mai jos.

”În martie 2003, înainte de invadarea Irakului, un fost infanterist în Marina SUA ajunge în Las Vegas în căutarea unui ticălos împătimit de jocuri de noroc, dispărut în condiții suspecte.
În februarie 1958, un escroc ajunge în cartierul Venice din Los Angeles – unul dintre locurile unde ia amploare mișcarea beatnicilor – în căutarea unui poet puțin cunoscut de care e obsedat.
În mai 1592, un alchimist-spion e prins în plasa uneltirilor venețiene în timp ce plănuiește să fure secretul fabricării oglinzilor în numele unei obscure puteri străine.”

Pare ciudat, nu? Curtis, Stanley și Crivano sunt cele trei personaje în jurul cărora se împletesc cele trei planuri narative. Hoțul de oglinzi este de fapt o carte în jurul căreia se învârte întreaga narațiune. Este cartea de căpătâi a lui Stanley, devenit peste ani ticălosul care a ”dat lovitura” și a organizat o echipă de numărători de cărți. Cu acești trișori reușește să aducă prejudicii mai multor cazinouri. Curtis este însărcinat să îl găsească pe Stanley, va intra în contact cu o mulțime de persoane necunoscute și va sfârși într-un bucluc mai mare ca el.

Acțiunea e destul de ambiguă, mie mi-a luat ceva timp să o înțeleg, treci din 1500 în zilele noastre și apoi în 1950… În schimb, mi-a plăcut destul de mult perioada în care a trăit Crivano, alchimistul conspirativ, descrierile sunt interesante, iar acțiunea alertă. Planurile se întretaie și la un moment dat nici nu prea mai înțelegi unde ești, în ce perioadă. E o carte greuță, e bine să ai mintea limpede când o citești, altfel te cam fură peisajul. Și mie mi-a luat mai bine de 2 săptămâni s-o termin, dacă săream ceva, cred că nu mai înțelegeam nimic.

Hoțul de oglinzi este cartea de debut a lui Martin Seay și pot spune că-s extrem de curioasă dacă și următoarele sale cărți vor fi la fel de alambicate. Nu pot spune că e cea mai cea carte pe care am citit-o, dar măcar am prins ideea, deci nu am pierdut atâtea seri degeaba! Vouă ce părere v-a făcut? V-ar tenta să o citiți?

16 Replies to “Recenzie – Hoțul de oglinzi (Martin Seay)

  1. Cred că merită o şansă! Sunt cărţi foarte groase pe care le citesc într-un timp scurt dacă mă captivează, şi invers. Depinde de preferinţele fiecăruia dar şi de starea de spirit atunci când începi o carte.

  2. am citit de 2 ori titlul, credeam ca nu vad eu bine cand am citit hotul de oglinzi. Oricum, nu numarul paginilor m-a descurajat, ci faptul ca esti plimbat de colo-colo si e greu de urmarit ce si cum.

    1. :)) era sa te pacalesc, nu? pe mine m-a interesat treaba asta cu nspe planuri, dar la un moment dat devine un pic enervant

  3. Recunosc ca prima data am citit Hotul de carti :), interesanta carte dar nu tocmai de gustul meu :). Totusi pot spune ca este o recenzie ce face o vrei sa citesti cartea, doar sa afli ce se intampla cu cele trei persoanaje.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *