Ziua bună tuturor! Sper că vă bucurați de o duminică de vis! Eu, tot la muncă, tot la muncă, aștept să treacă și ziua de azi. Pentru mine, lunea va fi ziua așteptată a săptămânii. Ca de weekend, așa, am vrut să fac recenzia ultimei cărți a lui Agnes Martin-Lugand. După Oamenii fericiți citesc și beau cafea și Viața e ușoară, nu-ți face griji, a venit rândul cărții Îmi pare rău, sunt așteptată. Nu este o continuare a celor două, ci este o poveste independentă.

Yael este o tipă cufundată în muncă. Orice clipă de-a ei o dedică muncii, este trup și suflet pentru sarcinile zilnice și are o rutină de invidiat. Fiecare zi este la fel, începe la fel, se sfârșește la fel. Deși, ea nu era așa… Ba din contră. Cu ceva ani în urmă, la terminarea facultății, a făcut practică într-un birou de traduceri, iar la final i s-a oferit un post. Încă se gândea serios dacă să accepte sau nu, dat fiind faptul că ea era mereu cu capul în nori, era dezorganizată și-și dorea o viață fără griji. În gașca lor de prieteni, ea era cea mai veselă și mai pusă pe șotii. Asta până Marc, prietenul ei de atunci, dispare. Atunci se produce ruptura și se afundă în muncă, pentru a uita.

Însă atunci când Marc revine, după ani de zile, ceva în interiorul lui Yael se schimbă și începe să-și schimbe viața. Forțată fiind de șeful ei să-și ia un concediu, altfel risca să se îmbolnăvească de epuizare, ea pleacă împreună cu gașca din studenție și constată că poate trăi și fără muncă. Începe o poveste frumoasă cu Marc, care-i dă universul peste cap, dar în momentul în care i se propune o avansare în cadrul firmei, rupe relația cu el, lăsându-l nedumerit. Yael nu crede că familia și cariera fac casă bună împreună, deci decide să renunțe la iubire.

Nu vă așteptați la un roman wow. Din nou, nu e. Este doar o poveste pe care o poate trăi oricare din noi, e ceva desprins din viață. Naturalețea și simplitatea cu care Agnes scrie fac cărțile ei atât de frumoase! Yael este o femeie puternică, dar la un moment dat face o alegere care o izolează de lume. Din fericire, viața e de așa natură încât nimic nu e ireparabil. Mie mi-a plăcut enorm această carte și sper să nu se oprească aici, să mai scoată pe bandă povești atât de simple și ”citibile”.

Voi ați citit Îmi pare rău, sunt așteptată sau vreuna din cărțile lui Agnes Martin-Lugand? Dacă nu, vi le recomand cu drag!

38 Replies to “Recenzie – Îmi pare rău, sunt așteptată…

  1. Tu tot la munca, tot la munca. Ahhhh 🙁
    E bine ca mai ai timp de citit, imi place titlul cartii, imi place coperta, deci..

    Nu am auzit de aceasta scriitoare, dar uite ca o fac acum. Multumim!

  2. M-am lovit mereu de acest titlu de carte, dar nu m-a atras. Nu mi-a starnit curiozitatea nici macar sa citesc vreo recenzie sa vad daca merita sau nu ocolita. Daca mi-ar cade in mana, as citi-o, e o lectura usoara pe care poti s-o citesti oriunde si oricand.

  3. Am cartile scrise de Martin Lugand de mai bine de jumatate de am pe wishlist, dar nu am reusit sa mi le cumpar pentru ca nu am prins nici o reducere interesanta pana acum. Inca nu stiu cum este stilul autoarei insa recenziile chiar m-au facut curioasa!

  4. Sa stii ca asta asteapta oamenii de cele mai multe ori, ceva simplu, de rutina, in care sa se regaseasca. Scopul pe care il urmaresc este de a gasi o solutie, ceva care sa-i inspire si motiveze. Si eu am aceasta carte in wishlist, insa nu am reusit sa o citesc inca.

  5. Sună drăguț subiectul cărții, pare că e faină de citit în detaliu. Cred că mi-ar plăcea să o lecturez într-o zi ploioasă, când nu am chef de nimic altceva.

  6. N-am citit nici cartea si nici acest autor, dar recenzia ta ma face sa mi-o pun pe lista cartilor ” de citit”.

  7. Imi plac povestile normale de viata, cele in care ma pot regasi usor. E drept ca-mi plac si cele care ma transpun in lumi de vis, dar eu sunt genul de persoana cu picioarele pe pamant, sa ca ma incanta mai mult realul decat imaginarul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *