Recenzie – Într-o zi, mă voi întoarce la tine

Despre Agnes Martin-Lugand aș putea spune destul de puține, probabil. Nu am nimic în cap din biografia ei, însă i-am citit toate cărțile. Și nu sunt puține, ci chiar opt! La finalul anului am văzut un nou titlu de-al ei pe Libris și chiar am fost extrem de încântată, întrucât poveștile ei mi se par extrem de sensibile. Pline de clișee, lucrul ăsta îl spun în toate recenziile cărților ei, însă sensibile și frumoase. Sunt cărți care te îndeamnă la visare. Așa că a trebuit să am și cartea Într-o zi, mă voi întoarce la tine. A noua din moștenirea autoarei, însă o poveste de sine stătătoare, fără a avea legătură cu anterioarele. Vă las mai jos și link-uri către celelalte recenzii:

• Oamenii fericiți citesc și beau cafea
• Viața e ușoară, nu-ți face griji!
• Îmi pare rău, sunt așteptată…
• Fericirea îmi scapă printre degete
• Încă aud muzica noastră în gând
• Lumina unui nou început
• Ceea ce nu poate fi ascuns
• Găsește puterea să mergi mai departe

Agnes Martin-Lugand scrie din nou despre dragoste, speranță, regăsire și liniște. Hermine, o tânără dezorientată, ajunge în Provence, într-un hotel foarte respectat. Proprietarul acestuia are mare încredere în ea, o ia sub aripa lui, iar peste 20 de ani, fata este tot acolo. Viața ei se schimbă în momentul în care Jo moare. Mașa, soția sa, refuză să trăiască fără el și lasă hotelul, Dacea, în mâinile Herminei. Însă atunci când Mașa moare și ea, toți se întreabă ce se va alege de ei. Din străinătate apare Vasili, fiul celor doi, care stârnește sentimente vechi.

Ce se va alege de Dacea și de angajații de acolo? Ce se va alege de Hermine? Cine e Vasili și ce vrea să facă cu hotelul? Sunt atât de multe întrebări, încât trăiești totul foarte intens. Autoarea a scos la iveală în această carte și alte sentimente – disperarea, remușcările și tristețea. Parcă mai acută ca de obicei, cartea nu are finalul așteptat de mine. Însă mereu e loc de mai bine, iar soarele va continua să răsară.

Într-o zi, mă voi întoarce la tine este o carte de dragoste. Este emblema autoarei și nu aș vede-o să scrie altceva. Asta a făcut de la început și asta o prinde. Așa și-a câștigat succesul. Există doar două variante – ori o iubești, ori nu. Ție îți place cum scrie?