De la Pierre Lemaitre am reușit să citesc până acum 4 cărți, toate polițiste, din seria comisarului Verhoeven. Îmi place stilul lui și sper să reușsesc să mai citesc ce e tradus la noi. De data asta am ales La revedere acolo sus, o carte diferită față de precedentele. Totuși, mi-e din ce în ce mai clar că Lemaitre ajunge unul din autorii mei preferați prin prisma modului de a scrie. Are un stil interesant, ușor ironic, dar emoționant și puternic. Un amestec ciudat, nu e așa? Da, pare, la început, dar pe parcursul lecturării, se vede implicarea și e imposibil să nu găsești ceva bun în toată cartea. În final, învățătura cu care rămâi e profundă.

La revedere acolo sus este o carte despre primul război mondial și perioada de după acesta. În ultima perioadă am început să citesc mai multe cărți ce au legătură cu războiul și chiar îmi plac. Se pare că e o sferă de interes! După un război cutremurător, Franța își numără morții și eroii, deopotrivă. În ultimele zvâcniri ale luptelor, Albert și Edouard se întâlnesc exact pe câmpul de luptă. Doi oameni extrem de diferiți. Albert este ”băiatul mamei”, resemnat și slugarnic. Edouard este genul copilului neînțeles, dar genial, parte a unei familii bogate, ironic și veșnic nesupus.

Un Albert indecis, un Edouard hotărât și cu inițiativă…

În urma luptelor, Edouard rămâne multilat, iar Albert, ca semn al recunoștinței de a-i fi salvat viața, se simte dator să aibă grijă de el. Un om dependent de morfină nu e ușor de stăpânit, mai ales că acesta dorește să nu mai aibă de-a face cu familia sa, tatăl și sora. Edouard își schimbă identitatea, devine Eugene, iar Albert este nevoit să îl acopere. Perioada ce urmează nu este foarte ușoară pentru cei doi. Asta până în momentul în care oamenii mari ai țării decid să facă monumente în memoria eroilor. Atunci Edouard vede o portiță de a face mulți bani și de a fugi din țară.

La revedere acolo sus nu se vrea a fi o omagiere a celor decedați, ci o ironie la adresa falei și dorinței de etalare. Scandalurile referitoare la cimitirele la comun, în care nimeni nu știe cine și unde e îngropat, dezorganizarea totală și tentativele de a face bani înainte de a cinsti memoria celor decedați, toate duc la o Franță căzută în dizgrație. Corupția, dorința de putere, manipularea și lipsa de interes pentru lucrurile făcute bine, toate sunt în floare.

Cartea La revedere acolo sus o puteți găsi pe site-ul Libris, alături de alte titluri cel puțin la fel de interesante. Eu nici nu știu spre ce să mă mai îndrept, dar e posibil să aleg titluri tot despre război! Voi cu ce lecturi v-ați început anul?

6 Replies to “Recenzie – La revedere acolo sus

  1. ca sa fiu sincera, parca subiectul nu ma atrage, la prima impresie. Dar avand in vedere ca noi ne asemanam destul de mult in materie de gusturi pentru lectura, nu zic Nu categoric. Mai ales ca zici de stilul autorului.

    1. sa stii ca nu ti-as recomanda-o tie. tu esti o fata cu carti de actiune, asta e un pic lalaita, dar are substratul interesant

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *