Am citit cartea asta pe nerăsuflate, așa cum am făcut-o cu toate cărțile de la Story Craft Publishing. Pot spune, în momentul de față, că această editură îmi este una de suflet. Pentru că are doar autori români contemporani. Pentru că, exact cum spun și ei, au doar ”autori români care merită citiți”. Și cum să nu fie așa, când toți sunt tineri, învățați cu societatea noastră și loviți de aceleași probleme ca fiecare dintre noi. Iar Liceul 13, ultima apariție a lui Radu Octavian, abordează o problemă atât de tristă, dar atât de prezentă în viața de zi cu zi – bullyingul. După debutul cu Cele șapte porți (altă carte mișto, la care abia aștept să citesc continuarea!!!), această carte e mai desprinsă din realitate, deși are ceva elemente supranaturale.

Din păcate, bullyingul este prezent încă de la cele mai mici vârste. Nu are o traducere exactă în limba română, însă se referă la intimidarea altei persoane și la demonstrarea autorității. E complet greșit, dat fiind faptul că există persoane ce clachează emoțional în urma acestor hărțuiri. Unele persoane rămân cu traume și cu deficiențe sociale serioase, alte persoane ajung chiar la suicid, atunci când bullyingul este mult prea brutal.

Această problemă o tratează și Radu Octavian în Liceul 13. Maria este o elevă în clasa a XIIa. Ea se sinucide aruncându-se în fața unui tren. Colegii sunt consternați, îi dedică un altar, însă realizează că nu știau mare lucru despre ea. Vlad Dinu, un coleg de clasă, încearcă să deslușească misterul morții ei și să afle cauzele. Găsește și jurnalul Mariei, iar pe măsură ce îl citește, au loc diverse accidente mortale care se întâmplă, culmea, chiar celor despre care Maria a scris în jurnal. Să fie oare coincidență?

Cele mai multe cazuri de bullying – în școli!

E trist! E trist că nu ne ocupăm mai mult de copiii noștri și le insuflăm încă de mici acel spirit de dominație. E trist că încercăm competiții nedrepte, de la haine și telefoane mobile până la mașini și alte lucruri materiale. E trist că nu mai judecăm oamenii după ce au în cap și în suflet, ci doar după ce bunuri dețin. Copiii încep să se tachineze încă de mici, să îi marginalizeze pe cei ce nu au măcar aceleași lucruri ca ei și aceeași poziție socială. La liceu, lucrurile se înrăutățesc.

Nu am avut cazuri de bullying în liceu, însă am avut cazuri de oameni marginalizați. Da, se formează bisericuțe, însă în momentul în care unul singur se luptă cu mai mulți, acolo e deja o situație mai gravă. În momentul de față, uitându-mă și la nepoții mei, i-aș sfătui să își aleagă oamenii din jurul lor cu grijă. Să nu neglijeze pe nimeni, însă să nu acorde prea mare importanță cui nu trebuie. Pentru că toate se cumulează și niciodată nu știi de ce parte a baricadei te poți trezi.

Liceul 13 este o carte extrem de interesantă, cu abordare modernă. Da, poate unii dintre voi o să blamați efectele horror și SF, însă părerea mea e că e o trecere frumoasă și o explicație bună. Cine va citi cartea probabil îmi va da dreptate. Fenomenul trebuia pedepsit cumva, nu zic că răzbunarea e bună, însă poate că mai tragem câte o lecție din asta. Voi ați fost martori ai acestui fenomen? Vedeți cazuri care au loc lângă voi?

7 Replies to “Recenzie – Liceul 13 (Radu Octavian)

  1. Dacă subiectele de acest gen nu ne plac, eu cred că nu trebuie să le și ocolim. Mie mi-ar plăcea să citesc cartea, așa cum citesc și alte cărți cu subiecte mai puțin agreate, dar din care pot învăța, înțelege fenomene etc.
    Mulțumesc pentru recomandare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *