Ziua bună tuturor! Am ceva timp de când am lăsat-o mai moale cu blogul și pentru asta, vă rog să mă scuzați. Adevărul este că m-am concentrat pe cu totul alte lucruri și chiar nu am mai avut dispoziție pentru scris. Însă am recenzii de făcut, cărți de citit, lucruri pe care chiar vreau să vi le împărtășesc. Și pe care sper că le mai așteptați. O să fac tot posibilul să revin la un program stabil și să vă mai aduc informații noi. Azi vreau să vă povestesc mai multe despre o carte care m-a atras prin prisma autorului – Guillermo del Torro. Am mai citit de la el și Suflete goale și mi-a plăcut la nebunie, așa că am decis să lecturez și această carte – Molima. Este scrisă în colaborare, însă clar e primul nume ce atrage atenția.
Pe aeroportul JFK din New York aterizează un avion extrem de ciudat. Toate luminile sunt stinse, nu există nicio mișcare, nu intră nimeni și nu iese nimeni. Până la urmă, cei de la echipa de intervenție rapidă în situațiile de amenințare biologică reușesc să pătrundă în interior, iar ceea ce găsesc le zguduie lumea – un avion plin de cadavre. Nu există niciun indiciu referitor la cauza morții. Există doar patru supraviețuitori, pe care cei responsabili trebuie să îi interogheze astfel încât să afle ce s-a întâmplat.
Însă cei care au murit în avion încep să se întoarcă la ei acasă. Și nu sub formă de oameni, ci de creaturi ale nopții. Da, vorbim de un roman supranatural, nu sunt lucruri de care ne lovim zi de zi. Ficțiunea e la ea acasă, iar autorii imaginează ce s-ar întâmpla într-un asemenea caz de infestare. Acțiunea e plasată bine, însă consider că se putea scurta. Te prinde, însă te și plictisește pe alocuri.
O carte pe placul sotului.