După cum am promis, am revenit cu recenzia celui de-al doilea volum al seriei Zece respirații scurte, și anume, O minciună nevinovată. Și al doilea volum m-a ținut în priză, dar nu a mai avut ”tragicul”, să zic așa, primului volum. Ba din contră, acesta a fost mult mai funny și mai destins. Cel puțin, mie așa mi s-a părut.

De data asta, personajul principal este Livie, sora lui Kacey. Aceasta a fost mereu cea cu capul pe umeri, fata perfectă, cu medii mari la școală, cuminte, care nu a creat probleme. Adică exact opusul surorii sale. Livie a intrat la Princeton și aici dă de viața de facultate, cu petreceri, băutură și pretendenți. Încă de la prima petrecere reușește să se îmbete și să se dea peste cap, cunoscându-l, cu ocazia asta, și pe Ashton, tipul rebel, căpitanul echipei de canotaj. Toate fetele îl doresc, dar el este genul ”one night stand”.

Lucidă fiind, Livie îl întâlnește și pe Connor, prietenul cel mai bun al lui Ashton, care o place cu adevărat și nu ezită să-i arate aceste lucru. Însă gândul lui Livie e doar la Ashton… Și cu el trăiește niște clipe… originale, să le zic așa, unde dovedește că e chiar mai kinky decât sora ei. Totuși, relația dintre ei e mult prea complicată, Livie vrea să nu-l rănească nici pe Connor, să-i fie bine și ei… greu! Iar Ashton are câteva secrete, nu e vorba doar de o simplă minciună. E un tip complicat, ce să mai!

Mi-a plăcut și acest al doilea volum, îmi pare rău că n-a mai continuat, dar nu prea mai erau surori disponibile 😀 A avut un limbaj și ceva întâmplări mai obscene decât în prima parte, dar nimic exagerat. Adică mie nu mi s-a părut de necitit. Oricum, nu sunt pudică și nici nu mă deranjează poveștile de genul. Ba uneori îți mai lasă imaginația să zburde.

Voi ați citit seria Zece respirații scurte? Ce părere aveți de ea? V-a plăcut mai mult primul volum sau O minciună nevinovată (deși titlul e un pic neinspirat)?

8 Replies to “Recenzie – O minciună nevinovată

  1. Ai dreptate in legatura cu titlul… dupa ce am terminat cartea am stat sa ma gandesc la ce anume a vrut autoarea sa spuna prin titlul.. Am tot cautat in actiune, dar nu pot sa spun ca am fost de acord 100% cu ea in privinta alegerii titlulul.. oh well.:)

  2. Le am pe amandoua, dar nu am avut (inca) rabdare sa le citesc. Uneori e nevoie de o stare de spirit anume ca sa citesti ceva. Stii cum se spune…fiecare carte isi are cititorii ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *