Stata acasă = citit industrial. Ce devoram eu cărțile înainte… acum e și mai și! Iar dacă pe timpuri făceam figuri și ocoleam tot ce mi se părea neinteresant – judecam oarecum cartea după copertă sau după descriere, acum nu mai îmi permit să fac asta. Și cred că e un lucru foarte bun, întrucât am descoperit câteva cărți foarte faine, care nu sunt nici polițiste, nici thrillere. De exemplu, am dat gata trei cărți pentru copii de la editura Corint Junior. Cine ar fi crezut??! Povestea norocoasei Ruth e una din ele și tratează niște probleme destul de pregnante în ziua de azi. Recunosc, m-a captivat și mi-a dat de gândit!
Ruth face parte dintr-o familie de imigranți din Cuba, ajunși în America, țara tuturor posibilităților. Deși viața aici e destul de complicată, iar familia nu are parte de același tratament ca în țara natală, tatăl este hotărât să facă lucrurile mai bune pentru toți. Ruth învață cu greu limba engleză, încearcă să se integreze și să ajungă în clasa copiilor inteligenți. Aceeași poveste e și în cartier, unde face tot posibilul să își facă prieteni noi.
Doar că… visurile uneori se pot sfărâma în câteva clipe….
Atunci când tatăl cumpără o mașină, nimeni nu își imaginează calvarul prin care va trece familia. Un accident cumplit îi schimbă viața lui Ruth complet. Nevoită să stea într-un ghips complet luni bune de zile, ea este dependentă de ceilalți. Toate încercările sale de integrare în societate sunt date peste cap, iar Ruth trebuie să o ia de la capăt și să învețe să facă toate lucrurile de dinainte.
Deși nu este ușor deloc, întreaga familie îi este alături, ba chiar reușește să își facă prieteni noi. Ruth este extrem de norocoasă că are alături persoane care luptă pentru ea. Chiar dacă totul pare extrem de complicat, cartea reprezintă lupta fetiței de a se recupera și de a face din America țara ei.
Povestea norocoasei Ruth – o lecție de viață
Poate cei care au suferit accidente sau diverse eșecuri, vor găsi o alinare în povestea lui Ruth. Deși consider că este o carte pentru toată lumea, nu doar pentru cei mici. Cred că toți trebuie să fim mai empatici cu străinii, cu emigranții, pentru că nu le este deloc simplu să se mute într-o țară nouă, uneori forțați de împrejurările nefaste din țara natală. Trebuie să învățăm să o luăm de la zero și să nu disperăm, indiferent cât de grele ar fi obstacolele pe care le întâlnim. Trebuie să luăm exemplul fetiței imobilizate la pat, în camera sa, și să găsim activități noi, abilități de care nu știam, și să le perfecționăm. Cred că din punctul acesta de vedere, cartea a venit la fix în această perioadă! Oarecum, percep anumite similitudini.
O carte drăguță ,mulțumim pentru recomandare.