Ziua bună, oameni faini! Trag de câteva zile să vă povestesc despre primul volum al Tetralogiei Napoletane, și nu știu de ce nu am apucat. Cred că din lipsa de chef… Nu știu ce e cu mine, că mini-vacanța asta, în loc să-mi încarce bateriile, mi le-a cam descărcat :)) Prietena mea genială e deja a treia carte a Elenei Ferrante pe care o citesc. Poate nu toate mi-au plăcut la fel de mult, dar nu știu ce se întâmplă, că mă atrage în continuare ca un magnet. Acum, dacă tot am început seria asta, vă dați seama că vreau să o și termin, nu? E ca un cerc vicios…

Prietena mea genială este o carte ce te plimbă din copilăria a două prietene bune până în adoelscență, de la prima lor întâlnire până la logodnă. Elena, fata care învață bine, la locul ei, maleabilă și iubitoare de frumos, și Lila, fata zvăpăiată, dar cu o minte care sclipește, sarcastică și curajoasă, au prima întâlnire la 10 ani. Lila pare o fire inabordabilă, prinde totul din zbor și învață multe lucruri fără efort. Elena, pe de altă parte, face eforturi considerabile, dar este susținută și de cadrele didactice.

Viața lor ia o turnură mai complicată pe măsură ce cresc, ce dau de fiorii iubirii. Cartierul este unul destul de sărăcăcios, iar oamenii din el au poveștile lor. Lila și fratele ei, încearcă să conceapă un nou model de pantofi pe care să-l facă în atelierul tatălui lor. Cele două prietene au în plan și să scrie un roman pentru a scăpa de sărăcie. Povestea lor se leagă de iubire, de transformarea lor ca tinere femei, de felul în care Lila reușește cumva să iasă din sărăcia în care se scaldă…

Personaje bine individualizate, dar luate împreună

Elena Ferrante este o autoare ce și-a pus personajele oarecum în contrast. Și totuși niciuna din cele două fete nu are parcă strălucire fără cealaltă. În plus, Lila face casă bună cam cu orice personaj cu care intră în contact. Iar povestea în sine nu este una extrem de activă, dar autoarea reușește cumva să pună în evidență aspectele care contează din evoluția celor două prietene.

Cartea Prietena mea genială o găsiți pe site-ul Libris, la fel ca multe alte titluri interesante. Voi spre ce vă mai orientați în ultima vreme?

17 Replies to “Recenzie – Prietena mea genială

  1. Mulțumesc de recenzie! Pare interesanta cartea, am trecut-o în lista de dorințe, alături de multe altele ☺. Îți doresc numai bine și spor la citit!

  2. Am citit această carte și mi-a plăcut, mi-au plăcut cele două personaje feminine și felul în care au fost zugrăvite.Trebuie să mai încerc și altceva de la această autoare.

  3. O carte care descrie o prietenie dintr-o perioada mai tulbure a societatii italiene, dar care nu stirbeste cu nimic inefabilul sufletului de copil si apoi de adolescent.

  4. M-am convins, nu prea e genul meu de carte. O aveam pe lista, dar cu semnul intrebarii. Mai mult serialul ma indemna sa citesc si cartea.

  5. Am citit și eu Zilele abandonului, scrisă de Ferrante, și chiar mi-a plăcut. Am apreciat franchețea ei și faptul că povestea e una realistă, dar mi-a lua puțin până m-am obișnuit cu stilul ei vulgar.

  6. Si eu vreau, de mult, sa citesc ceva scris de aceasta autoare. Atat de mult e pomenita! Care e preferata ta din ce ai citit pana acum?

  7. Mi-a placut mult acest roman, de fapt toate pe care le-am citit de la Ferrante, tot trei la numar pana acum. “Zilele abandonului” mi-a placut foarte tare, scrie cu forta si pasiune.

    1. Zilele abandonului mi-a placut si mie enorm! a fost prima carte citita de aceasta autoare si am ajuns sa le compar pe toate cu ea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *