Recenzie – Prima dragoste a lui Fabien Bonnaire

Deși pare o cărticică mică, Prima dragoste a lui Fabien Bonnaire dezvoltă câteva subiecte generale dintr-o societate modernă. Doar că într-o formulare mai drăguță și mai inocentă. Până la un punct. Ralu-Ana Avram, autoarea acestei cărți, s-a născut în 1975 și a urmat trei facultăți în paralel – Dreptul, Psihologia și Regie-Teatru. Este un pic împotriva tehnologiei, nu are nici măcar adresă de email, iar în 2019 a lăsat la standul editurii Hyperliteratura un plic cu manuscrisul acestei cărți. Nicidecum pe vreun mijloc de stocare, ci scris de mână. Mi se pare demn de toată isprava, nu am mai auzit de persoane care să fie ușor rupte de realitate, dar și în conținutul cărții am sesizat un altfel de limbaj. Este un pic mai poetic, un pic mai neaoș, dacă vreți să îi spuneți așa.

”Eu sunt Fabien – Fabien Bonaire. Și oricine ajunge să mă cunoască își dă lesne seama că sunt un fecior de toată isprava. Un băiat, așa cum s-ar spune, de aur!”

Fabien abia are nouă ani, dar are planuri mărețe. Momentan, viața sa se rezumă la hoinăritul pe câmp de dimineață până seara, la citit și la lucruri mărunte. E un băiat care își pune multe întrebări și care îmi pare mai precoce decât cei de vârsta sa. Familia sa, însă, e ușor ciudată. În această carte se surprind multe din problemele unei familii din înalta societate de la început de secol XX din Provence. De pildă, dragostea dintre părinți nu mai există, ba fiecare se întreabă de ce s-au căsătorit. Fiica cea mare are un singur scop în viață – de a se mărita. Iar băiatul pare singurul care gândește ce mai mult dintre ei. E singurul mai profund.

La un moment dat, până și Fabien începe să aibă sentimente pentru o tânără servitoare din casă. Tatăl său nutrește o pasiune flămândă pentru ea și nu se lasă până nu o posedă cu forța. E acea lume a stăpânilor și a ideii că ei pot face ce vor cu slugile lor. E o societate în care respectul nu există, nici față de familie, nici față de semeni în general. E o societate defectă, dominată de propriile dorințe și de calea personală.

E interesant de văzut cum Prima dragoste a lui Fabien Bonnaire reușește să redea perfect atmosfera epocii. Mi-ar fi plăcut și puțin mai multă acțiune, dar adevărul e că Fabien m-a cam cucerit. E un băiat atipic, dar care pare descurcăreț și inteligent. E o carte diferită față de ce obișnuiesc să citesc, dar întotdeauna prefer să dau o șansă, pentru că nu se știe ce comoară apare!