Să curgă cu cărți! Cam așa mi s-ar putea traduce toate dorințele din această perioadă! m numărat bine, de la 11-12 cărți, cât aveam pe noptieră acum două săptămâni, acum am ajuns la 5. Cam tragic, deja întrevăd o nouă comandă la orizont, risc să rămân fără. La Danube Bloggers Meet i-am avut printre sponsori și pe cei de la Libris, apreciați de mine la maxim! Am și pierdut șirul comenzilor la ei și cărțile care mi-au adus atâtea ore de relaxare. De data asta ne-au dat posibilitatea să ne alegem cărți și să ne încadrăm într-un buget anume. Eu am ales Să sperăm că va fi bine, o carte ce am nimerit-o și nu prea… Dar să vă povestesc mai pe larg!

Roman de debut al Carolinei Setterwall, l-am ales mai mult pentru faptul că autoarea e suedeză și speram la ceva mai mult. Pentru mine, cea avidă de suspans și mister, Să sperăm că va fi bine nu a fost exact ce mi-am dorit. Cred că cineva care se pliază pe introspecția interioară și pe chestiile psihologice ar aprecia-o mai mult decât am făcut-o eu. E și o chestiune de gusturi…

O poveste de dragoste încheiată tragic… chiar de la început

Carolina și Aksel se întâlnesc, formează un cuplu, o familie, și concep un copil împreună. Viața Carolinei se prăbușește brusc în momentul în care îl descoperă pe Aksel mort în dormitorul conjugal. Nimic suspect, doar o inimă care nu a mai vrut sau nu a mai putut să bată. Rămasă singură cu Ivan, care are doar câteva luni, ea își amintește viața lor din trecut și trebuie să o ia într-o direcție.

Sincer vorbind, nu știu dacă sentimentele descrise ar putea fi cele reale, pentru că nu am trecut prin așa ceva niciodată. Moartea persoanei iubite cred că este extrem de dureroasă, imposibil de descris în cuvinte. Nu știu dacă așa te simți, precum Carolina. Nu știu dacă te poți învinovăți tu pentru o moarte neașteptată. Nu știu dacă mai poți continua să trăiești fără să ți se deregleze ceva pe psihic.

Totuși, Carolina pare că reușește cumva să treacă peste. Nu știu dacă asta e exprimarea corectă, dar încearcă să își trăiască viața în continuare. E tânără, are un copil, așa că trebuie să fie puternică. Da, per ansamblu, cred că aș fi tăiat un pic din lamentările de început și aș fi studiat-o mai mult pe Carolina de după, când se lasă în voia vieții și întâlnește chiar un nou bărbat. Oare este capabilă să meargă mai departe și să își întemeieze o nouă familie?

Pentru un roman de debut, cred că autoarea a nimerit ideea. Totuși, foarte multe detalii, foarte multă narațiune, care pe mine m-a încetinit și m-a obosit. Poate un număr mai mic de pagini ar fi fost optim, dat fiind faptul că multe lucruri se repetă. Dar Să sperăm că va fi bine poate fi o lecție, un ajutor pentru cei care au trecut prin greutăți. Voi ce părere aveți de acest gen? Vă atrage ideea cărții?

One Reply to “Recenzie – Să sperăm că va fi bine”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *