Cine își imagina că viața e așa imprevizibilă? Cine își imagina că lucrurile pot lua o turnură atât de neașteptată? Da, poate că nu știm la ce să ne așteptăm în secunda următoare, dar sincer, cartea Scrisoare pentru două iubiri te ține cu sufletul la gură și dacă nu plângi când o citești, sigur o să te pună măcar pe gânduri. O aveam în plan de mai demult. Doar că genul, un pic siropos, parcă nu m-a convins și am rămas la cărțile mele polițiste, realiste și brutale. Însă de data asta nu știu la ce m-am gândit și am ales-o. Cei de la Libmag au fost prompți și am primit-o foarte repede. Am amânat-o puțin, având altceva în lecturare, dar acum îmi dau seama că ar fi trebui s-o citesc încă de duminică, când am început-o. Însă oboseala își spune cuvântul!
“Duminicile de toamnă au fost inventate tocmai ca să citești povești emoționante ca aceasta.” – Red
“O poveste înduioșătoare despre dragoste, pierdere și speranță.” – Bella
“Cu un ritm care nu stagnează, personaje bine construite și un mesaj profund, cartea lui Hughes e memorabilă.” – Goodreads
Kathryn Hughes creează o poveste în planuri paralele, dar care sunt strâns legate unul de celălalt. Chiar merită citită într-o zi de toamnă, cu un ceai alături, ceva bun, sau pur și simplu cu pisica în brațe. Te încălzește din interior și o să plângi sau o să râzi în același timp cu personajele. Te prinde!
Rezumatul acțiunii
Totul începe cu o fetiță și bunica ei, care începe să povestească modul în care și-a cunoscut soțul. Ne mutăm în alt plan narativ, cartea e structurată în 3 părți. Tina Craig este o tânără căsătorită cu un tip alcoolic, care o bate. Deși toată lumea o susține să îl părăsească, Tina nu poate face acest pas, găsindu-i mereu scuze. Ea lucrează la un magazin de haine pentru cei nevoiași, iar într-o zi găsește în buzunarul unui palton vechi o scrisoare din urmă cu 30 de ani. De la Billy pentru Chrissie, acesta își cerea iertare pentru atitudinea sa, pentru sperietura pe care a tras-o când a aflat că ea este însărcinată. Totodată, îi propunea și să fie soția lui. Tina se întreabă de ce scrisoarea nu a ajuns la Chrissie și ce s-a întâmplat cu cei doi.
În alt plan narativ ni se dezvăluie povestea lui Chrissie și Billy, doi tineri care se îndrăgostesc la începutul războiului, undeva în 1939. Întâmplarea face ca ea să rămână însărcinată, și de aici curg toate evenimentele. Tatăl ei era un om foarte rău și răzbunător, care face tot posibilul pentru a împiedica relația lor. 30 de ani mai târziu, Tina încearcă să dea de urma celor doi, confruntându-se totodată cu propriile probleme.
Părerea mea despre carte
Cartea este de-a dreptul minunată și sare de la un plan la celălalt fără a te încurca în personaje. Acestea sunt bine conturate și înțelegi din prima care e drumul fiecăruia. Poveștile se succed, și fie că e vorba de dragoste sau suferință, nu ai cum să nu rezonezi cu femeile (mai ales) din această carte. Scrisoare pentru două iubiri e cartea ce leagă 2 generații și ne învață că viața îți oferă mai multe șanse, nu doar una. Depinde doar de tine cum le gestionezi. Câteodată ai nevoie de un gram de hotărâre și de nebunie. Mi s-a părut un pic că această carte seamănă puțin cu Ultima scrisoare de dragoste a lui Jojo Moyes (recenzie aici).
Multumesc pentru recenzie.
cu drag!
Multumim pentru recomandare 😘
cu drag!
Eu nu cred ca am carte care sa ma fi marcat pe veci. majoritatea imi plac, invat ceva din cele, ma schimba fiecare cate putin, dar atat. Acum sunt la Iubirea care a rupt lumea in doua si imi place. Maine voi citi altceva si voi uita de ea…
asta mi-a placut mult de tot, am cateva carti de care-mi aduc aminte cu drag oricand
Nu stiu daca mi se intampla doar mie, dar la cartile si filmele a caror actiune se petrece pe mai multe planuri, parca nu reusesc la sfarsit sa raman atasata asa cum se intampla in cazul cartilor si filmelor cu fir unic. Trecand de la un plan la altul, parca nu reusesti sa te atasezi de nici un personaj, se pierde ceva…
daca mi se pare o carte suficient de buna, care ma prind,e in general ma atasez si de personaje. nu de toate, de obicei de 1-2. sunt destul de pretentioasa la capitolul asta, parca mereu am ceva de schimbat la ele 😀