Ziua bună, oameni faini! V-am spus că am avut ceva activitate literară în ultima perioadă, și chiar sunt pe drumul cel bun! Comenzile mele mai vechi au ajuns și ele să fie luate la rând și puricate, așa că teancul de cărți începe să se împuțineze. Pot să aud aplauze, vă rog? Me feeling proud. Asta până nu mă pocnește un alt val de cărți :)) Printre ultimele cărți terminate se află și Soțul, parte din comanda de la Cartepedia, dată când am prins transport gratuit. Am început-o cu muult timp în urmă (anul ăsta, oricum), dar nu am apucat să o termin. Pentru că au apărut cărți peste cărți și am vrut să le iau în ordinea importanței. Dar i-a venit și ei rândul, în sfârșit. Să vă împărtășesc câteva impresii!

Este un thriller cu o idee foarte interesantă, ce ar putea face tema și unui banc. Mitchell Rafferty primește un telefon prin care este anunțat că soția sa a fost răpită și i se cer 2 milioane $ pentru răscumpărare. Inițial crede că e o glumă, dar asasinarea unui tip care trecea pe cealaltă parte a străzii îl face să înțeleagă că e serios. Românul nostru poate că ar spune ”vă dau 2 milioane, numai să o țineți”, dar pentru Mitchell, soția sa este totul. Și cum ar putea el, soțul ce se ocupă cu peisagistica, să facă rost de atâția bani?

Un thriller la început… continuarea un pic mai lentă

Începutul a fost extrem de promițător. Mitchell intră în panică, își face planul, descoperă implicarea cuiva la care nu se aștepta, e o întreagă nebunie. Unde mai pui că e și hăituit de poliție, care suspectează că ceva e în neregulă. Dar cum răpitorii au specificat clar – fără agenți, trebuie să se descurce singur. De unde să găsească el atâția bani?

Pe partea celaaltă, mi-a plăcut faptul că e redat și timpul petrecut de soția sa în compania răpitorilor. Acolo e o luptă pentru putere și pentru bani, așa că se petrec chestiuni dubioase. Dar tipa are un caracter puternic, imi face impresia că e și mai puternică decât Mitchell.

După mijlocul cărții, situația devine mai calmă. Nu lipsesc răsturnările de situație, dar impactul nu mai e atât de mare. Cel puțin așa mi-a lăsat mie impresia. Și acțiunea e un pic grăbită. Nu mai are detaliile inițiale. Dar rămâne o carte de acțiune și te cam ține în suspans.

Finalul poate e un pic previzibil, dar aia e. Soțul e un thriller reușit și chiar mă inspiră să mai citesc și alte cărți ale lui Dean Koontz. Voi ce gen literar preferați? Ați citit cărți ale acestui autor până acum?

6 Replies to “Recenzie – Soțul (Dean Koontz)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *