Recenzie – Un Stradivarius de la Goebbels

Un Stradivarius de la Goebbels este romanul de debut al autorului Yoann Iacono, înalt funcționar public și consilier politic, care a lucrat pentru mai multi dintre foștii titulari ai unor ministere din Franța. În această carte, talentata violonistă japoneză Nejiko Suwa devine o eroină, un simbol al țării sale, cunoscut în toată lumea. În vreme de război, toate sunt date peste cap, doar arta mai rămâne în picioare și ajută Japonia să se reconstruiască. Personal, nu am fost cea mai mare fană a acestei cărți, dar nu pot să contest multitudinea de informații și autenticitatea stilului autorului.

Apărută la Editura Publisol, această carte urmărește destinul violonistei Nejiko Suwa, dar mai ales viața sa după ce Joseph Goebbels, ministru al propagandei politice în perioada 1933-1945, îi dăruiește o presupusă vioară Stradivarius, pentru a pecetlui apropierea dintre Germania nazistă și Japonia. Acesta este un instrument de mare valoare, cu un sunet inegalabil, fiind doar 650 de exemplare originale și foarte multe alte copii.

Mă așteptam la o carte care să trateze mai mult tema războiului, însă se axează doar pe viața acestei femei-simbol pentru Japonia. Vioara trebuie recuperată, întrucât a aparținut unui evreu trimis într-un lagăr de concentrare, însă se presupune că nu este un Stradivarius original, ci mai degrabă o operă a lui Guarneri. Nejiko devine celebră în toată lumea pentru vioara sa, dă concerte pe plan mondial și este tratată diferit. Deși inițial simte că nu se poate înțelege cu acel instrument, învață să îl cunoască și să îl ”îmblânzească”.

O carte pentru admiratorii biografiilor

Mai mult decât o carte despre război, aceasta este o biografie. Mi s-a părut oarecum ciudat și nepotrivit să aflu despre banchetele ce se desfășurau în timp ce alți oameni mureau. Sunt ferm convinsă că așa era, viața se desfășura normal pentru unii oameni, însă nu am primit nici informații concrete sau ceva demn de reținut. Autorul sare oarecum de la una la alta, reieșind din toată povestea viața destul de tristă (din punctul meu de vedere) pe care Nejiko a trăit-o.

Totuși, stilul acestui autor este unul interesant, întrucât privește lucrurile din altă perspectivă. Redă și o altă față a războiului, vorbește despre bombele atomice din Japonia, care au produs atât de multă durere. Și totuși, această țară s-a ridicat din nou, devenind și mai puternică, și mai apreciată.