Vară. Soare. Cald. Eu citesc. Pe unde prind, când apuc, mai ales noaptea, când somnul nu prea mă ia din cauza temperaturilor ridicate. Dar nu numai. Zi după zi descopăr alte tărâmuri, alte genuri, alte personaje și lumi paralele. De data asta mi-a picat în mână o reprezentantă a genului gotic, și anume Ținutul Loney. Prima dată am luat cartea de debut a autorului englez Andrew Michael Hurley ca fiind un horror, însă mi-am dat seama destul de repede că nu am încadrat-o la genul potrivit și inițial am fost cam îmbufnată. Asta până să intru mai adânc în acțiune și să încep să înțeleg ce se întâmplă. asta oarecum impropriu zis. Și o să vă spun și de ce.

Chiar marele Stephen King cataloghează aceasta carte drept o ”reușită uluitoare”, dar cred că depinde foarte mult ce așteptări ai de la ea și pe ce gen te pliezi. Dacă ești în căutare de ceva material de lecturat gen Stephen King, don’t! Nu e cazul. Dar dacă îți place folclorul, poveștile mitice, dar și cele cu vindecări miraculoase, go for it! Acțiunea e plasată într-un loc sumbru din nordul Angliei, ținutul Loney, care e vestit pentru capacitatea de a ”oferi” vindecări incredibile.

Cele două personaje din prim-plan sunt Smith și Hanny, doi frați, din care cel din urmă suferă de muțenie. El nu a vorbit niciodată, are un cod special prin care comunică cu fratele său, iar mama sa este obsedată de ideea vindecării. Unde mai pui că ei, împreună cu alte câteva personaje destul de interesante fac parte dintr-o comunitate practicantă de catolici, al cărei preot a murit, moartea sa fiind considerată, mai mult sau mai puțin voalat, sinucidere. Părintele Bernard, cel care vine în loc, este puțin mai libertin și nu atât de convins ca mama naratorului că excursia în ținutul Loney va ajuta la ceva.

Grupul ajunge într-un loc ciudat, fiind înconjurați de oameni care mai de care mai suspecți. Descrierile sunt impresionante, ăsta fiind punctul forte al cărții. Acțiunea e și ea interesantă, merită urmărită, dar genul gotic se remarcă prin atmosfera pe care o inspiră paginile cărții. Parcă te și vezi asistând la procesiunea de vindecare miraculoasă.

Cartea o găsiți pe Libris, la mine sunt deja tradiție comenzile de la ei. Sper să o găsiți cel puțin la fel de interesantă pe cât mi s-a părut mie. Voi ce mai citiți? Ați mai schimbat genurile sau rămâneți fideli?

22 Replies to “Recenzie – Ținutul Loney

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *