Cartea de azi e ușor mai ciudățică, mă gândeam că are ceva mister în ea și ceva polițist, însă nu a fost exact ce m-am așteptat. De fapt, vorbim de o dramă familială, care ne face să ne punem întrebări referitoare la propria relație. E ciudat cum chiar și după 15 ani, doi oameni încă nu se cunosc. E destul de trist când intervine rutina, iar unul dintre soți se îndreaptă spre altcineva. În plus, nu întotdeauna persoanele pe care le întâlnim sunt ceea ce par. Cartea se axează și pe problemele psihice, de care nu ai cum să îți dai seama la prima vedere. Trădarea este o carte imprevizibilă, te aștepți la ceva, dar de fapt e cu totul altceva….

Karin Alvtegen se pare că a și câștigat premiul Cheia de Sticlă pentru acest roman ”polițist”, cică. Polițist nu e, mă repet. Nu are absolut nicio treabă. E o dramă mai repede decât un thriller. Dar cartea, în ansamblul ei, e chiar interesantă! Doi soți constată după 15 ani de căsnicie că relația nu mai merge. Eva își dă seama că soțul ei, Henrik, are o amantă și e pe punctul de a o părăsi. Așa că se răzbună pe această idee înșelându-l și ea, la rândul ei. Totuși, aceasta este o aventură de o noapte, nimic important. Jonas, tipul cu care a făcut-o, nu rămâne cu aceeași impresie…. Astfel că atunci când Henrik și Jonas ajung față în față, lucrurile se precipită.

De ce ajungem să apreciem ceva doar când suntem pe punctul de a-l pierde?

Cam asta se întâmplă aici, căci Henrik deschide ochii mai bine asupra soției sale doar după ce află de aventura ei cu Jonas. De fapt, Jonas exagerează toată povestea… iar această parte trebuie dezbătută îndelung, pentru a înțelege dedesubturile bolilor psihice. E interesant de văzut evoluția lui Jonas în paralel cu relația celor doi soți. Cum influențează lor viața celor doi, e chiar interesant și chiar periculos. Doar că nu îți poți da seama de ce poate face un om care nu e stăpân complet pe acțiunile sale.

Mă repet, Trădarea nu e un roman polițist, însă merită din plin pentru a diseca realitatea unei familii contemporane. Pentru că rutina există, pentru că adulterul există. Și mai ales, pentru că teama de a pierde ceva te face să îți dorești acel ceva foarte mult. Ce spuneți, vă atrage această carte?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *