Ruth Ware este o scriitoare destul de prolifică, chiar am citit deja două cărți de-ale sale. Așa că Ușa ferecată a venit ca o alegere naturală. Sinopsisul de pe ultima copertă m-a intrigat, din descriere părea un volum care dă înspre supranatural. Oricum ar fi, vorbim de o carte plină de suspans. Același stil narativ, același limbaj simplu, dar tot nu e o capodoperă. Ruth Ware scrie bine, însă tot îi lipsește ceva. Nu știu dacă i-ați citit cărțile, dacă da, chiar vă rog să îmi spuneți dacă și voi aveți aceeași senzație.
Rebecca este o tipă destul de plictisită de actualul loc de muncă. Atunci când găsește un post de bonă într-un colț al Scoției ce pare desprins din basme și pe un salariu mare, nu stă pe gânduri și face tot ce poate pentru a-l obține. Totuși, viața de vis nu pare să fie chiar așa. Ajunsă acolo, Rebecca constată că este nevoită să rămână singură cu copiii, care nu sunt cei mai prietenoși. Părinții sunt nevoiți să plece, însă toată casa e împânzită cu dispozitive high-tech, așa că vor fi în legătură în permanență.
O crimă pe care Rebecca se jură că nu a comis-o, deși totul pare să o indice. O atmosferă de groază, mă așteptam la altceva. Din sinopsisul furnizat, părea că se îndreaptă mai mult spre zona de supranatural și horror, însă Ruth Ware se chinuie de la început până la sfârșit să ne spună despre ce crimă e vorba și cine a comis-o. Da, nici Rebecca nu e complet nevinovată, însă ideea e ușor întortocheată și e ca și cum te-ai scărpina pe invers. Cel puțin mie așa mi se pare.
Treaba cu scrisoarea către avocat și întoarcerea în timp nu cred că a fost o idee bună. Părerea mea este că era mai ok să lase acțiunea să curgă.