Seara bună tuturor! În ultima perioadă am avut ceva spor la citit și am reușit să termin și cărțile trimise de cei de la Libris pentru luna asta. Plus că mi-am mai comandat câteva titluri ale lui Elif Shafak, noua mea obsesie, deci am material pentru minim 2 luni de acum încolo. Asta depinde de ce program voi avea. Dar în principiu, nu vreau să mă las pe tânjală, dacă tot am început luna așa bine. Ultima carte terminată este tot un roman polițist (s-au cam dus experimentele mele cu SF-uri), Vasele chinezești, care, recunosc, inițial nu a fost cum speram, dar m-am învățat repede cu stilul.

Așa cum este notat și pe ultima copertă, cartea este inspirată din cazurile autorului, avocat în San Francisco, dar și din întâmplările din barul al cărui proprietar a fost timp de 25 de ani. Personajul principal, un jurnalist mediocru, se apucă să investigheze pe cont propriu un accident suspect. Reginald Rockwood III este un tip mereu prezent la evenimente, impozant, dar nimeni nu știe adevărul despre el până în momentul în care moare. Samuel, jurnalistul de care vă spuneam, prieten oarecum cu decedatul, mai exact vizitatori ai aceluiași bar, începe să vadă anumite neconcordanțe și să pună întrebări mult prea directe. Astfel află că Reginald era de fapt responsabil cu curățenia și locuia în camera de serviciu, dar asta nu explica popularitatea sa.

Samuel decide să implice un amic din poliție în toată povestea și ajunge în cartierul chinezesc, în magazinul unui bătrân care are tot felul de vase. Acesta este renumit pentru remediile sale și pentru confidențialitatea sa, astfel că nu le oferă niciun fel de informații, cerând doar chitanța specifică vasului corespondent. Acolo nu există nume, nu există legături, există doar secrete și chitanțe. Tocmai de aceea, atunci când Samuel intră în posesia unui astfel de document, profită și descoperă sume mari de bani, ceea ce duce la anumite personaje sus-puse.

Moartea lui Reginald nu a fost întâmplătoare, dar îmi place că Samuel nu s-a dat bătut sub nicio formă, chiar dacă pericolele l-au pândit la orice pas. E hotărât să afle cine e criminalul și să scrie un articol senzațional, menit să-l ajute cu ascensiunea în carieră. Stilul e un pic prea simplu și intriga nu e atât de wow, dar acțiunea e constantă și nu se pierde în amănunte. E primul roman al acestui autor pe care-l citesc, nu m-a dat pe spate, dar pentru genul polițist, e ok. El e catalogat ca și thriller, dar nu are absolut nicio legătură.

Voi ce părere aveți despre romanele polițiste? Apreciați genul? Cred că Vasele chinezești e un început bun, nu e foarte complicat, nici foarte lung, deci pentru new entry e perfect!

36 Replies to “Recenzie – Vasele chinezești

  1. Eu nu sunt foarte mare fana a cartilor politiste, dar mi se pare titlul foarte atractiv, o sa o tin minte totusi, stii ma gandeam ca ar fi interesant sa facem intr o zi un schimb de carti, mai vorbim 😘

  2. Sigur ca apreciez genul politist, cand eram pustoaica „rodeam”zeci de carti politiste pe vara. Chit ca citeam intotdeauna finalul, imi placea sa vad si cum gandea detectivul ca sa poata sa dea de urma criminalului. Unele carti le citeam de mai multe ori, asa de mult imi placeau. O sa-mi fac timp sa mai citesc cate una, din cand in cand, iti mai ascute mintea invatata cu un anume gen de leneveala, de la o vreme… 🙂

  3. Judecand dupa coperta si dupa titlu, n-as fi zis ca se tese o asemenea poveste in carte. Ma gandeam la totul altceva cand am vazut la tine pe blog ca ai scris recenzia acestei carti. Mi se pare interesanta publicatia. In ultima vreme am cam descoperit ca imi plac romanele politiste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *