Recenzii cărți și filme

Recenzie – Zădărnicie

Din toate câte cărți am citit anul acesta, sincer, cred că Zădărnicie a fost cea mai dificilă pentru mine. Mi s-a părut o carte greoaie și m-am chinuit să o citesc, iar încadrarea ei nu e nicidecum la cărți horror. Tot spre dramă aș încadra-o, dar recunosc, am mai și sărit pasaje din ea, tocmai pentru că nu am rezonat. Îmi plac cărțile ce au un sâmbure de istorie, însă cred sincer că nu am ales bine titlul de data asta și tocmai din această cauză nu ne-am potrivit. Cartea în sine mi s-a părut că are o idee ok. Însă autorul Hakan Gunday are un stil ciudat de a se pierde în detalii, fapt care mie nu prea mi-a plăcut.

Zădărnicie este povestea unui soldat turc ce începe să vadă o fantomă. Este vorba despre Ziya Hursit, un soldat care s-a spânzurat în 1926, după ce a încercat să-l asasineze pe Ataturk, fondatorul Republicii Turcia. Din cauza frigului și a condițiilor dure din cadrul armatei, soldatul este parcă împins de la spate să se sinucidă el însuși. Pe parcursul întregii cărți se desfășoară bătălia internă a soldatului, care se simte din ce în ce mai singur și mai nefericit.

Cartea e încadrată la categoria horror, dar sincer, nu are nicio treabă cu o carte ”de groază”. Adică serios, în afară de faptul că vede o fantomă… Eu o văd mai potrivită pentru oamenii care sunt avizi de istorie și pentru cei cărora le place să disece personajul în plan psihologic. Pntru mine consider că a fost cam prea profundă și am citit-o greu. Nu are multe pagini, 300, dar din faptul că are descrieri din acestea psihologice, puțin dialog și stilul ciudat al autorului… mi s-a părut că are pe puțin 3000 :))

Cartea o găsiți pe Libris și v-o recomand doar dacă sunteți fanii genului. În caz contrar, mi-e să nu mă înjurați. Dacă știți că aveți răbdare și vă plac pasajele descriptive, da. Atunci cartea asta e fix pentru voi. Dacă nu, orientați-vă spre chestii mai ușurele și mai vesele. Pentru mine a fost o carte cu care nu am rezonat. Asta nu se întâmplă tuturor, știu, dar e mai bine să fiți în temă.

Comments

7 august 2019 at 16:47

Un roman istoric și totodată analiză psihologică zici? Hmm, asta-i pentru mine. Dacă m-ar impresiona sau nu depinde și de stilul autorului, dar chiar o s-o iau în calcul, poate o răsfoiesc puțin într-o librărie – n-am auzit nici măcar de autor.



Cristina Dragomir
9 august 2019 at 00:52

pai daca o fantoma face din romanul asta un horror, atunci Fata cu toate darurile, in care se diseca creiere si sunt mancati oameni si peste tot se tarasc zombie, ce mai e?



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *