GabytzaRockNeața bună tuturor! Nu am mai făcut de foarte, foarte mult timp un articol de genul, și poate că multă lume e mai interesată de cosmetice și chestii practice, dar uneori nu-mi mai stă gândul la nimic, ci vreau doar să mă descarc sau să visez cu ochii deschiși. Ca toți, zic eu, am momente excelente și momente în care mă scufund sub nivelul mării. Și uneori mă deprim din orice, din nimic, de fapt, și am o stare care-mi distruge toată ziua. Nu de puține ori reușesc să-i deprim și pe cei din jur. Sunt contagioasă, ce pot spune?
Anul ăsta se apropie cu pași repezi spre luna a cincea, parcă ieri era Revelionul și-l sărbătoream așa fain, alături de prieteni dragi. Nu cred c-am avut vreun Revelion mai frumos că ăsta! Sincer! Și uite că a trecut și Paștele, luni e deja 1 mai, vine vara și tot așa. Mi-am luat inima în dinți și am schimbat jobul de 2 ori deja, ceea ce nu mă vedeam făcând niciodată. Îmi plăcea ceea ce făceam. Dar problemele financiare ale firmei își spuneau cuvântul și oricât aș fi vrut, mi s-a părut că e mai important să supraviețuiesc decât să fac ceva cu drag. Am făcut rău, am făcut bine? Acum parcă-mi pare rău… Și sincer, nu zic că vânzările nu-s ok, dar clar nu sunt punctul meu forte. Pur și simplu… am mult de lucrat și de exersat în lucrul cu oamenii.
Mă deschid mai ușor în scris, mi-e mai greu să vorbesc. Și dacă o fac, o fac cu cine îmi place și mă simt în largul meu, nu forțat. Am avut o perioadă ciudată… am nevoie și de-un concediu la job, poate. Munca cu omul te stresează cel mai mult. Mă încearcă emoții ciudate, sentimente aiurea… pur și simplu am momente în care mă întristez fără motiv. Să fie astenia de primăvară? Sper ca da… și că trece repede. Sunt înconjurată de oameni frumoși, oameni minunați, cu care vreau să interacționez cât mai des. Și uneori interpretez semne acolo unde nu sunt sau văd mai mult decât este…
Voi cum gestionați situațiile pe care nu le puteți controla? Riscați sau așteptați? Sunteți genul curajos sau genul care stă să se întâmple? Aș risca în multe privințe… dar dacă nu e alegerea potrivită? Aștept și părerile voastre. Cum e mai bine? Să faci și să-ți pară rău că ai făcut sau să nu faci nimic și apoi să regreți ce s-ar fi putut întâmpla?
cateodata risc, alte ori astept, depinde in ce toane sunt si cum imi dicteaza instinctul, sunt tauroaica si deseori intru cu capul inainte 🙂
ma mir, de obicei taurii calculeaza la sange 😀
Si eu am avut o alegerea grea de facut la finele anului, am stat trei luni intr-un stress cum nu mi s-a intamplat pana acum, ma refer la retragerea mea din activitate….dar fara risc nu faceam nimic. Si am jucat pe cartea castigatoare. Eu de obicei joc tot sau nimic….si de obicei am castigat mereu. Nu stiu daca e noroc….daca acolo sus cineva ma iubeste…dar asa voi face mereu, fara risc nu reusesti.
sa stii ca din punctul asta de vedere, nu pot spune ca ar fi altfel, ca ma trasneste de sus. doar ca uneori analizez si eu foarte mult si am o teama
Eu cred ca e bine sa iti urmezi primul instinct. Eu asa fac mereu si nu dau gres niciodata.
Nu ma arunc cu capul inainte, analizez bine tot, dar merg pe instinct.
asa ma gandesc si eu de multe ori, ca primul gand e cel mai bun!
Depinde de situatie si de urgenta situatiei.
si aici ai dreptate!
Nu stiu sa raspund la intrebare, asa patesc si eu. Stau si ma intreb, intorc problema pe toate fetele, daca nu imi convine rezultatul, stau si astept si sper sa se schimba datele problemei sau sa apara ceva nou ca sa ma urnesc. Si la mine la firma sunt ceva probleme, de cateva luni tot imi caut un alt job, dar sunt tot aici. Variante am avut, dar parca nimic mai bun. Nu stiu ce sa zic, vreau sa plec si cand apare ceva gasesc tot felul de motive sa raman :))
asa faceam si eu. pana cand nu s-a mai putut si a trebuit s-o iau intr-o directie. am fost tare atasata de acel loc, de oamenii din el… era o atmosfera mai calda
succes! eu sunt la fel ca tine, relationez mai bine acunsa dupa tastatura. Ca sfat, e mai bine sa iti para rau pentru ceva ce ai facut si n-a iesit cum sperai, decat pentru ceva ce nu ai incercat si ar fi putut iesi super?
asa ma gandesc si eu!
Eu ma relaxez si ma descarc scriind, dar uneori nu am suficienta forta sa scriu.
eu asa ma simt cel mai in pielea mea, sa spun asa!
Daca de regula esti o persoana pozitiva, astenia e de vina. De asemenea, stresul. Nu stiu exact ce job ai avut, insa sunt de acord cu tine, lucrul cu oamenii e cel mai greu.
Din nou, nestiind exact la ce job ai renuntat si ce job ai acum, nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea, insa consider ca trebuie sa faci ceea ce te face fericita, fie ca iti place ceea ce lucrezi sau partea financiara.
Prefer sa incerc ceva, decat sa mi para rau ca nu am facut o.
Mult spor in toate si capul sus!
cred ca de la stres… la asta nu m-am gandit. am zis ca de la lucrul in laborator la cel cu oamenii, e mai usor la cel din urma. dar nu prea e asa..
Daca ar fi sa ma autoanalizez, cred ca as putea spune ca sunt in general conservatoare, nu imi place sa ma risc si prefer sa studiez mult o situatie inainte sa ma decid cum actionez. In ultima vreme nici eu nu am reusit sa postez chiar asa des cum o faceam. Incerc sa recuperez. Ca idee, nu am mai intrat eu de mult timp, sau ai schimbat recent aspectul blogului?
da, am schimbat un pic tema, aveam ceva probleme cu incarcarea, si am zis sa incercam si alta tema :p
Cred ca desi lucrurile bune li se intampla oamenilor care au rabdare, asta nu e o strategie sa stai sa astepti sa-ti cada din cer. E clar ca trebuie sa muncesti mult pentru ceea ce-ti doresti, dar mai ales sa fii perseverent in acest sens.
asa ma gandesc si eu, ca niciodata nu e ok sa astepti!
De obicei, fac din impuls totul. Uneori, nu deseori 😀 vad ca am gresit! Dar n-am regretat niciodata! Mereu am invatat ceva despre …mine! 😉
asta e cel mai important! <3
La fel ca tine sunt si eu, ceea ce ai mentionat in penultimul paragraf. Vorbesc cu cine imi place si ce doresc eu, dar acum de o perioada ma simt asa singura, parca nu mai e ca inainte…dar sper sa treaca aceasta stare cat mai repede.
o fi de la vreme… sper sa fie asa, ca tare rau e!
Cand e vorba de serviciu e bine sa risti. De ce sa lucrezi fara sa fii platita dupa munca si responsabilitatile pe care le ai? Nu se merita.
asa ma gandesc si eu…
Eu cand am citit titlul ma gandeam ca ne dai alta veste. Ma gandeam ca faci un bebe. Am inteles ulterior ca ai altfel de probleme si ca vrei ajutorul nostru.
Sincera sa fiu si au am astfel de stari. Ma apuca nervii cateota din nimic si culmea totul se rasfrange asupra sotului care si-o ia nevinovat. Mie ca sa-mi treaca starile astea ori vorbesc vrute si nevrute ori, mai rar, ma inchid in mine. Cred ca este normal sa treci prin asa ceva si cel mai probabil suferi din cauza jobului.
Ai facut cateva schimbari cu care nu te simti tocmai comoda si din acest motiv nu prea te regasesti. Dupa ce vei revolza problemele legate de job, sigur te vei linisti in multe privinte. Asa am patit si eu … cand aveam perioade agitate sau cand aveam un job imposibil
hi hi, nu, inca nu fac bebe. mai astept un pic 😀 si eu zic ca toate se trag din munca… toate frustrarile de acolo vin
Eu ma gandesc o gramada de timp la vreo solutie si dupa ce aleg parca imi pare rau. Cred ca indiferent cat m-as gandi la rezolvare pana la urma tine de noroc, poti nimeri bine desi alegi prost sau poti nimeri rau desi aceea era cea mai logica alegere.
si asta e un punctd e vedere bun!
In ultima vreme, la mine s-a potrivit de minune “Omul planuieste si Dumenzeu zambeste!”. Sper sa revin la zile mai bune!
cine stie ce mai urmeaza…