Ziua bună, oameni frumoși! Mă țin să scriu această recenzie de săptămâna trecută și nu am reușit, asta pentru că s-au ivit atât de multe și am vrut să am cartea în față. Adevărul e că această carte nu ar fi ajuns în posesia mea fără domnul Viorel Petru Trifan, autorul acestei analize complexe a armatei române. Inginer mecanic la bază domnul Trifan “ține” și cășăria Petruvio, care a dat Brânza lui Vodă, premiată la importante saloane de profil. Și pe lângă toate acestea, se ocupă și cu scrisul. Și zău că mi se pare că o face foarte bine! Servesc patria! Hai liberare! este “o fină analiză psihologică, o realitate a României sfârșitului de secol XX așa cum a fost, plină de râsu’-plânsu’ “.

Petru Tutoveanu este chemat în armată și înrolat la teriști, la Școala Militară de Ofițeri de la Bacău. Ca și fată, nu am făcut armata, dar am tot auzit povești care mai de care, îmi plăcea să îl ascult pe tata când povestea tot felul de întâmplări și de obicei, multe din ele erau amuzante. Chiar dacă viața în anul de armată nu era prea roz, iar mâncarea deloc grozavă (am înțeles că orezul și cartofii, dar și varza sau fasolea erau cam la ordinea zilei. Mai ales orezul neales, nu umit și “balastru”), ordinele nu se discutau, se executau, iar soldații erau nevoiți să găsească metode de a face timpul să treacă mai repede. Nu degeaba s-au scris atâtea lucruri despre armată și s-au cântat atâtea cântece.

Haide liberare! Amr…

Plantonul era un calvar, mai ales noaptea, și mai ales iarna, pe frig. Iar superiorii… Rar găseai unul mai înțelegător. Capitolele din cartea Servesc patria! Hai liberare! sunt în număr de 8 și au titluri sugestive – Apelul de seară, Cartea lui Stelică, Aviație inamică la joasă înălțime!, Alarma, Atac chimic!, La una mică, Racheta, Moș Teacă redivivus! Îți poți da cu ușurință seama că primul capitol se leagă clar de vreo întâmplare din cadrul apelului de seară, iar Alarma… E clar ce înseamnă. Orice bărbat care a făcut armata trebuie să știe să se îmbrace până se stinge bățul de chibrit.

Petru Tutoveanu e un tip foarte isteț, care reușește cumva să își atragă atenția superiorului asupra sa. Ăsta este un lucru deopotrivă bun și rău, după caz. Atunci când refuză să execute anumite ordine, mânia lui Victor Guran se revărsa asupra sa, iar în cazurile în care își demonstra istețimea, era apreciat.

Cartea Servesc patria! Hai liberare! e scrisă într-un mod umoristic, dar real. Sunt sigură că lucrurile nu erau mereu ca pe roate și mai primeai și câte o pedeapsă pe nedrept, dar și întâmplările vesele erau la ordinea zilei. Nu prea ajungeai să faci armata în orașul tău  așa că adaptarea era esențială. Mi-a făcut mare placere să citesc aceste pagini. Vă mulțumesc, domnule Trifan! Mi-ați pus un zâmbet pe buze cât timp am citit cartea dumneavoastră!

39 Replies to “Recenzie – Servesc patria! Hai liberare!

  1. din titlu mi-am dat seama ca trebuie sa fie si ceva umor prin cartea asta de care acum aud pentru prima data. Nu stiu cum o fi acum situatia in unitatile militare, dar am auzit si eu povesti de rasu-plansu inclusiv prin anii 2000.

  2. O lectura savuroasa, eu sunt foarte curioasa daca Petru Tutoveanu ajunge sa urce in grad pe perioada stagiului militar.

  3. Mi-ar plăcea să citesc această carte!
    Mai ales că ceva armată am făcut și am avut în casă militari, deci sunt mai militar decât militarul 🙂
    Gluma-i glumă, dar eu vorbesc foarte serios.

  4. Chiar mi-ar placea si mie sa parcurg aceasta carte, pentru ca daca este scrisa intr-un stil umoristic, atunci cu siguranta este un deliciu. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *