Vremea era urâtă. Nici măcar cerul nu ținea cu el de când plecase din țară. Londra i se părea atât de frumoasă în poze, dar la fața locului nu mai era acel oraș însorit, ci doar o adunătură de ape dezlănțuite, ploi continue, care nu voiau să se mai oprească. Beton cât cuprinde, ciment, nici urmă de verdeață sau flori de câmp. Adevărat, era mai civilizat, dar tot Moldova lui îi era dragă. Și-l cuprinsese un dor de ea… Dar nu putea să se întoarcă, trebuia să muncească pentru familie. Acasă rămăseseră soția și cei doi copii. Trebuia să-i facă mari, își amintea că el a avut lipsuri și nu voia ca asta să se răsfrângă și asupra lor. Voia să le ofere tot ce el nu a avut, ba chiar mai mult. A vrut un viitor mai bun. putea fi oare judecat pentru asta? Și-a strâns ochii, a alungat lacrimile și s-a dus din nou la muncă. Încă o dimineață ca toate celelalte.

A avut oferte de muncă și din Spania, și din Italia, a găsit ceva pe meserie, dar a crezut că în Anglia va fi mai bine. S-a speriat prima oară de un drum așa lung, dar s-a documentat serios pentru a vedea cu ce pleacă din Suceava lui spre o lume nouă. Nu se poate nici să mergi în bătaie de joc, să n-ai popas sau să n-ai condiții. Tocmai de asta a ales compania NickTrans. A intrat pe site, pe www.nicktrans.ro și a aflat tot ce voia. Nu era entuziasmat de plecare, dar s-a consolat cu faptul că a ales oameni serioși și bine pregătiți care-l vor duce acolo, va avea la dispoziție autocar de două sau trei stele, cu aer condiționat, nu va suferi de cald (el și-așa era rău de căldură), va avea toaletă, loc de mâncat… nu suna chiar așa rău!

Nicktrans-111

Mai greu a fost până s-a văzut în autocar. Apoi a strâns din dinți și a încercat să uite dorul care deja-l apăsa. Uite că acum, cu ocazia asta, vede și jumătate din lumea asta mare. Vorba vine, călătoria nu durează așa mult. Dar parcă mereu se întreba cum e și la alții. Ăsta e avantajul drumului cu autocarul: vezi alte țări, cunoști oameni noi… A văzut Budapesta, Viena, Frankfurt, Bruxelles, și parcă a ajuns la Londra mai optimist. Unde mai pui că biletul n-a costat o avere. Oamenii ăștia chiar sunt faini! Bine c-a ajuns sănătos!

Parcă mai ieri se întâmpla, parcă nu-i vine să creadă că au trecut deja 5 luni de când e aici, în Anglia. Primele două săptămâni au fost cele mai grele. Îi venea să urce înapoi în autocar și să fugă acasă, la ai lui. Dar pe parcurs s-a obișnuit. A cunoscut și alți români veniți aici la muncă, fiecare încerca să facă mai mulți bani decât ar fi câștigat în țară. Iată că se apropie și sărbătorile. Mai e puțin. Are concediu două săptămâni. Sună la NickTrans: ”Bună ziua! Vreau și eu un bilet spre România.” Până la urmă, toate drumurile duc acasă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *