Vise pentru mai târziu

Copilăria, ce anotimp frumos! Privind în urmă, la anii ce au fost, dar și la viitorul care mă așteaptă, am început să înțeleg care este rolul oamenilor în această lume. Să o facem mai bună, asta e evident, dar doar atât? Eu cred că rostul oamenilor este de a lăsa ceva în urma lor…ceva concret.
Ne naștem, creștem, avem un job, ne facem o familie, și ce-i la rând? Copiii, bineînțeles! Lumina ochilor și încununarea vieții. Mi-aduc aminte că de când eram copil (mai mărișor, ce-i drept, aveam 7-8 ani), nu suportam bebelușii. Aveam o repulsie teribilă, dar și o gelozie fățișă atunci când mama acorda atenție mai mare unui copil mic decât mie. Puteți să spuneți că așa sunt copiii singuri la părinți, dar nu e adevărat. Eu n-am fost egoistă niciodată, pur și simplu nu-mi plăceau copiii mici.
Totuși, acest lucru s-a schimbat. În 2008, verișoara mea, care-mi e ca o soră, a născut un băiețel. Pe Denis. Și atunci mi s-au dat peste cap cam toate conceptele mele despre bebeluși. Parcă mi s-a luat un văl de pe ochi și mi-am schimbat radical părerea. Eu aveam cam 17 ani jumătate atunci. Cum vacanțele mi le petreceam la Brăila, împreună cu mamaia și cu verișoara mea, acum le petreceam, inevitabil, și cu Denis. Și m-am îndrăgostit! Inevitabil și iremediabil! În 2009 am intrat la facultate, și alegând Brăila, am locuit împreună cu ei. Și așa am devenit bonă part-time, apoi full-time, mă bucuram de fiecare cuvânt, de fiecare îmbrățișare sau pupic nevinovat, de fiecare năzbâtie sau reușită. Anii au trecut, iar Denis a crescut, și azi are 6 ani, și o soră mai mică, Daria, o mogâldeață neastâmpărată, care râde tot timpul, și care toamna aceasta va împlini 2 ani.
Stăteam și mă gândeam, privindu-i: oare cum ar fi fost să nu fie minunile astea 2? Oare viața ar mai fi avut sens pentru părinții lor? Pentru ce ar mai fi muncit și de ce s-ar mai fi bucurat?
Și cam atunci am avut și eu o revelație. Aș fi absurdă să spun că nu-mi doresc copii. Mai exact, un băiat. Nu știu de ce nu 2 sau 3, ci unul singur. Dar la mine încă nu e momentul. Suntem abia la început e drum, iar un copil implică o mulțime de responsabilități.
În primul rând, trebuie monitorizare pe durata sarcinii, analize și tot ce trebuie ca să fim siguri că bebe este în regulă. Apoi, nașterea propriu-zisă și instalarea copilului în căminul propriu. Iar asta implică foarte multe. În primul rând, un pătuț pentru vise colorate și liniștite, pentru ca puiul să fie în siguranță, să nu cadă, și să-l obișnuim să doarmă singur încă de când este mic, altfel vom avea mult de lucru mai târziu. Camera trebuie să fie în culori vii, cu multe, multe decorațiuni pe pereți, animăluțe și personaje din desene animate, și cu dulăpioare pentru hăinuțe și lucrurile necesare.
Apoi, un cărucior cât mai comod și mai practic, pentru a-l putea strânge ușor și a-l lua cu noi peste tot, chiar dacă plecăm cu mașina. Cred că ne trebuie neapărat și un scaun auto, dacă tot am ajuns la acest capitol, dar și un scăunel sigur pentru masă, pentru a hrăni bebelușul într-un mod comod și fără riscuri. Desigur, nu pot lipsi biberoanele și suzetele.
Se poartă în ultima vreme și cred că sunt indispensabile sistemele de supraveghere la distanță, mai ales când cel mic doarme, iar mămicile sunt în casă, bucătărind sau făcând curat, pentru a-l auzi la primul scâncet.
Nu în ultimul rând, jucăriile sunt la ordinea zilei, dar unele potrivite vârstei, pentru a nu avea surprize neplăcute. Știm cu toții că cei mici sunt curioși din fire, și nu avem nevoie de jucării de dimensiuni mici sau care sunt alcătuite din părți mici, tocmai pentru a evita accidentele.
Pe Babyplus.ro putem găsi toate acestea, dar și multe altele, pentru copiii mai mici și mai mari, dar și pentru mămici.  
Un copil mic implică o mulțime de pregătiri. De la momentul conceperii până la momentul nașterii, apoi de la naștere până la cel puțin 18 ani, pentru a-i oferi o viață frumoasă și fără greutăți.
Pablo Casals spune că: Copilul trebuie să știe că este un miracol, de vreme ce de la începuturile lumii și până la sfârșitul ei, nu a fost și nici nu va mai fi niciun copil asemeni lui”. Pentru părinți, copilul lor este cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel. Și nimic nu va putea schimba dragostea părinților în această lume.

4 Replies to “Vise pentru mai târziu

  1. Pornind de la ideea ca orice copil e un miracol, iar miracolele nu se programeaza, ma gandesc ca orice maternitate, indiferent ca e naturala sau asistata( eprubeta si tot restul) se intampla numai datorita miracolului viata…( sunt repetitiva, stiu )
    Inainte femeia nu alegea maternitatea, se bucura de ea si isi indeplinea misiunea de mama, chiar daca aducea pe lume de la zece copii in sus si chiar daca nu avea o lingura de mancare sa le puna inainte…
    Fiecare moment al istoriei omenirii a avut greutatile lui, in care majoritatea familiilor au avut lupte existentiale de dus, dar niciodata nu si-au pus problema maternitatii.
    Noua ne e greu acum ca nu avem casa, ca nu avem serviciu sau daca avem nu avem un salariu mare, ca nu avem siguranta, ca nu avem garantia zilei de maine, ca vrem sa mai copilarim, ca avem alte si alte motive si la capitolul motive suntem inepuizabili…
    Cunosc mai multe familii care dupa ce s-au casatorit au tot amanat din n motive sa aduca prunci pe lume, lasand pentru mai tarziu…si acum, ca ii vor, miracolul maternitatii nu se mai produce, pentru ca nu e planificabila minunea asta.
    Sunt si femei care doar te uiti la ele si raman insarcinate, asta e alta poveste, dar nu toate sunt la fel…
    Iti doresc, din tot sufletul meu, doi gemeni, ca sa te bucuri de ei si sa ai ce planifica pe urma! Sa vezi atunci cate teme frumoase vei posta, chiar daca nu vei mai avea timpul de acum…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *