GabytzaRockZiua bună tuturor! Mai aveam restante câteva recenzii, am cam luat o pauză de la citit în ultima perioadă. Am avut și concediu săptămâna asta, însă ba am citi online, ba am vizionat seriale. Am câteva care m-au prins, afară e imposibil să stai după ora 8:30, așa că nu prea am avut altceva de făcut. Aerul condiționat merge în permanență, nu știu cum supraviețuiți voi pe căldurile astea… Dar destul despre vreme, să vorbim despre Afacerea Chateaubriand, o carte de Fred Vargas, pe care am început să îl îndrăgesc foarte tare. Are acel amestec de polițist cu horror care face lucrurile mai plăcute. Te ține în suspans mai mult timp și chiar ești curios dacă e ceva supranatural în toată povestea, pentru că lucrurile pleacă de la o poveste.
Personajul principal, comisarul Adamsberg, e fix tipul anchetatorului din cărți – nonconformist, curios, deschis la idei neobișnuite și analitic. Totodată, este la extrema calmă, fără complicații, fără certuri sau probleme. De data asta ajunge într-o comunitate în care se crede în legende, în povești de groază, în fantome și superstiții. Tocmai de aceea, Adamsberg trebuie să găsească ucigașul, pentru a zdruncina credința în astfel de lucruri supranaturale.
Totul se învârte în jurul contelui de Chateaubriand, o versiune mai tânără, dar leită strămoșului său. La fel de ciudat, la fel de diferit. Crimele se succed, însă oamenii pun totul pe seama unei fantome. O fantomă care își anunță prezența printr-un ciocănit de baston pe străzi. Pare ciudat, nu? Dar când victimele se înmulțesc, e clar că nu mai e opera unuia întors din morți, ci a unuei persoane cât se poate de vii. Doar că e foarte complicat să găsești făptașul într-un loc unde toți se ascund și poartă cu ei secrete. Chiar și cei de viță nobilă.